As vrea sa ma dau peste cap
Si sa ma transform in copil
Si sa ma mai dau o data
Si sa raman asa!

vineri, 5 septembrie 2008

Pentru ca e vineri


Si pentru ca glumele vechi au un farmec aparte.
Si pentru ca am fost fan Cheers.
Si pentru ca umorul simplu e atat de usor de inteles! :)
Si pentru ca turcu' mi-a trimis mailul cu gluma asta.

In one episode of 'Cheers', Cliff is seated at the bar describing the ' Buffalo Theory' to his buddy, Norm. I don't think I've ever heard the concept explained any better than this ..

Well you see, Norm, it's like this . . . .. A herd of buffalo can only move as fast as the slowest buffalo. And when the herd is hunted, it is the slowest and weakest ones at the back that are killed first. This natural selection is good for the herd as a whole, because the general speed and health of the whole group keeps improving by the regular killing of the weakest members. In much the same way, the human brain can only operate as fast as the slowest brain cells. Now, as we know, excessive intake of alcohol kills brain cells. But naturally, it attacks the slowest and weak est brain cells first. In this way, regular consumption of beer eliminates the weaker brain cells, making the brain a faster and more efficient machine. And that, Norm, is why you always feel smarter after a few beers

miercuri, 3 septembrie 2008

Porcaria naibii

Azi eram ofticata ca a trebuit sa dau 4,5 lei pe 3h de parcare. Ieri am dat exact aceeasi suma. In 2 zile 9 lei.
Am ajuns la birou si am deschis mailurile.
Si m-am ofticat si mai tare. Am gasit un mail de la o prietena foarte buna.
Recunosc ca de obicei refuz sa citesc astfel de mailuri pentru ca ma incarca negativ.
Pe asta insa l-am citit. Apoi am intrat pe site , am vazut poze. Strang din dinti ca sa nu plang.
De ciuda, de nervi, de draci, de porcaria naibii.
Nu e durerea mea, dar am simtit privirea acestei fetite necunoscute. Si dorinta ei de a trai. Intr-o lume nebuna pe care nu o stie. Nu stie in ce vrea sa se bage!
Dar vrea. Si are tot dreptul din lume.
Toate cacaturile de probleme pe care mi le ridic singura zilnic la rang de drame emotionale sunt niste ...exact ce am zis: niste cacaturi.
Sonia, tu esti foarte tare! Cu ochii tai mi-ai dat 2 palme direct in suflet!

www.helpsonia.com

duminică, 31 august 2008

Andone de la CFR Cluj la Gara

Sunt dinamovitsa, blonda si sensibila.
Imi place sportul in general si imi place fotbalul in mod special.
Ziua de azi mi-a adus aminte de cum am inceput eu sa fac prajitura cu caise.
Prima data nu mi-a iesit. Aveam reteta si ingredientele necesare, dar nu am stiut sa reglez temperatura la cuptor. Bani aruncati. A doua oara a iesit mai bine, dar inca necoapta in mjloc si caisele erau cam acre. Mai bine cumparam de la cofetarie! A treia oara inca ma mai uitam peste reteta , insa stiam deja cam cum stau treburile, a iesit ceva mai buna. A patra oara mi-am dat seama fara sa fi citit in reteta ca zaharul e bine sa fie adaugat in albusuri dupa ce le bat pana devin spuma.
Azi fac una din cele mai bune prajituri cu caise pe care eu am mancat-o vreodata!

Lui Andone la CFR Cuj i-a iesit din prima: Event Campionatul si Cupa României in sezonul 2007-2008.
Bravo domnu' Andone, va zice o bucatareasa dinamovista!
Bravo si la gara, va zice managementul CFR-ului.

Pai nu asa se face domne' fotbal in Romania. Veniti, castigati, indeplinti obiective si nu faceti nici macar un scandal de proportii. Lasa ca va arata ei cum se face fotbal: afara cu competentul! La Gara, nu la CFR Cluj!

vineri, 29 august 2008

Instinctul de conservare si egoismul

Din ce in ce imi este mai clar si mai evident ca la baza tuturor caracteristicilor unui om sta egoismul. Iar egoism este alimentat de instinctul de conservare.

Adica ecuatia este simpa: cu totii avem instinct de conservare, insa la unii e mai dezvoltat, la altii mai putin. Instinctul de conservare ne dicteaza ce sa facem, astfel incat sa ne fie bine. Si uite asa apare egoismul care imbraca diferite forme si grade.

Egoism = Atitudine de exagerata preocupare pentru interesele personale si de nesocotire a intereselor altora
Exemplu banal (business area)
Ion, George si Marius discuta despre pe seama unei idei pe care Marius le-a spus-o. Ion si George sunt incantati de idea lui Marius.
Ion, George, Marius si Georgescu, zis in particular si sefu’ se intalnesc la o sedinta.
Sefu’ zice: am auzit ca ai o idee Marius, ne-o prezinti si noua? Marius incantat isi prezinta ideea cu gura zambind pana la ambele urechi. Ion si George tac. Sefu’ se uita ciudat la Marius. Pe fata lui se citeste clar ca ideea i se pare un rahat.
Sefu’ intoarce capul spre Ion si George si ii intreaba daca sunt de acord cu implementarea ideii lui Marius. Instinctul de conservare se activeaza instant!
Ion si George o dau cotita. Brusc fetele lor se transforma in fete de jucatori de poker.
Nu mai conteaza nimic, decat sa nu piarda ei ceva in fata lu’ sefu’

Exemplu banal (personal area)
Adela incepe sa planga : cum adica sambata seara tu te duci cu baietii la fotbal si la bere ? Esti incredibil, cum poti fi asa de nepasator. Petre, strangand din dinti: bine, nu ma mai duc, daca te deranjeaza atat de tare. Stau acasa. Sambata Adela sta fericita pe canapea la TV, cu bigudiuri pe cap si din cand in cand ii zambeste lui Petre. La pranz ea ii pregateste plina de dragoste masa si o prajitura. Adela crede ca dragostea inseamnsa sa fie cat mai aproape de Petre. Petre se gandeste: deci ce dracu e dragostea?

joi, 14 august 2008

Mandria de a rezista la stres

M-a inspirit un post de pe blogul Ramonei. Cel cu actualele denumiri de joburi.

Ma gandeam la ca am vazut la cerintele unui anunt pentru angajare ca ti se cere sa fii rezistent la stres.
E, pana una alta, angajatorul e si el un mic proprietar de sclavi, e firesc sa vrea sa-si ia scalvi cu creierii tapeni si rezistenti.
Dar candidatul? Pe el ce dracu il impinge la dementa de a scrie in CV-ul lui ca este rezistent la stres? Si mai mult, daca ajunge la interviu, ce-l face sa se laude cu aceasta rezistenta?
Cum a ajuns o situatie anormala (in viziunea mea rezistena la stres = lupta disperata a organismului uman de a se mentine pe linia de plutire in conditii neprielnice, agresante, perturbatoare) sa devina punct de referinta?

Cum ar suna un anunt al unui angajator: conditii nefavorabile de munca, agresante pentru mintea si trupul angajatilor, un program foarte prelungit de munca, taskuri care necesita o concentrare mentala exagerata a angajatilor si o adaptare permanenta la schimbari bruste, proiecte care trebuie sa se finalizeze inainte sa inceapa. Colectivul este format din oameni care stau pe picior de plecare, foarte prietenosi si comunicativi, care inca din prima zi la tigara iti vor insira toate defectele firmei in care ai aterizat, astfel incat HR-ul sa nu mai piarda vremea cu o prezentare formala a companiei. In plus se ofera salariu motivant, bonuri de masa si card de fideliatate la farmacia din colt.

Neee, nu suna bine! Dar asa: conditii extraordinare de a dezvolta o cariera, un mediu de dezvoltare challenging, program flexibil, posibilitatea de a participa la cursuri de specializare, lucru pe proiecte internationale de succes si mare amploare. Un colectiv extraordinar format din profesionisti este gata sa va primeasca si sa va introduca in atmosfera de lucru.
Se ofera salariu motivant, bonuri de masa si asigurare medicala inclusa.

EU nu sunt resistenta la stres si nici nu vreau sa fiu. Eu vreau ca dupa 8h de munca sa obosesc si sa plec frumos spre casa, sa-mi dau camasa corporatista jos, sa ies la o terasa sa beau o bere sau sa stau cu picioarele pe pereti citind o carte si sa fiu patetica cu viata mea de nestresata!

marți, 12 august 2008

George si Ileana

Sa presupunem ca un barbat, nume George, sa zice, cunoaste o femeie pe nume Ileana, sa zicem.

Ileana e o femeie moderna obisnuita, este singura la momentul intalnirii cu George, are un serviciu, locuieste cu chirie, vrea sa se marite, e cocheta, ii plac lucrurile de calitate, insa nu-si poate permite toate luxurile la care viseaza vacante exotice, o casa proprie, saloane de frumusete, tratamente corporale, o masina mai buna…)

Ileana se duce o data la 2 ani intr-un concediu in afara tarii in tari ca: Turcia, Grecia, Ungaria…circula cu un Matiz, in loc de masaje cu ciocolata si electrostimulare alearga in parc, pentru ca e gratis. La restaurant iese o data pe saptamana, pentru ca ii place ideea de a fi cu prietenii la masa, ii plac deserturile. Ii place sa iasa in cluburi, sa se distreze, dar o face cu masura, o masura financiara.

George e manierat, e frumos, e inteligent si are simtul umorului. George pare ca e foarte interesat de Ileana. Ileana il place si ea pe George.

George are un venit lunar mai mic decat Ileana, este bugetar, sta cu chirie cu inca 2prieteni. Concediile si le petrece cu cortul la mare sau la munte, pentru ca nu are rost sa dea banii pe cazari. George nu iese la restaurante, iar in serile de distractie consuma bere la draft. George are abonament la metrou.

Ileana si-ar dori o relatie cu un barbat cu calitatile lui George. Prima data cand au iesit la masa George a ales o pizzerie de la el din cartier. Ileana incepe sa se simta usor neprotejata financiar langa George. Din acest motiv, nu se poate indragosti de el. Multe din visele ei par a nu prinde contur in compania lui. I-a propus lui George sa faca vacanta de vara in Croatia. George a propus Vama Veche. Ileana decide sa nu se mai intalneasca cu George. Si-a dat seama ca nu se poate indragosti de George si a recunoscut in sinea ei ca este din cauza situatiei lui materiale.

Este Ileana materialista? Dar superficiala?

luni, 11 august 2008

Marea pe care nu o vazusem niciodata

















Sambata am descoperit un drum neasfaltat si foarte distrus, suprafete intinse de teren arid pe care doar maracinii supravietuiesc si o plaja salbatica.
Si de la plaja incolo...am descoperit marea. Marea despre care citisem in atatea romane, dar pe care nu o intalnisem niciodata.

Marea si atat.
















S-a intamplat la Vadu, dupa Navodari, la cativa km de Corbu (Corbu e mai usor de gasit pe harta).
E un loc unde am ajuns din intamplare, m-am dus fara asteptari si am plecat pentru ca trebuia sa mai si plec.
As fi vrut sa raman acolo, sa dorm cu plaja, cu marea si cu pescarusii.
Marea de la Vadu a fost cadoul pe care mi-l doream, dar nu il cerusem nicioadata, pentru ca nu stiam ca asa ceva exista.
Sunt fericita ca am apucat sa vad acest loc. Sa il simt. Sa ma cufund in el.

Sunt sigura ca in scurt timp nu va mai exista in aceasta forma. Mercantilismul, imobiliarele, constructiile toate acestea imbracand forma fireasca a civilizatiei umane vor transforma acest loc. Poate va fi chiar frumos la Vadu peste cativa ani, cu strazi, parcari, hoteluri, restaurante, SPA-uri...
Totul se supune acestui firesc al transformarii, eu sunt insa fericita ca am vazut Vadu inainte de toate astea.

Marea, plaja, ciulinii, scoicile, pescarusii, vantul si cu mine am stat o zi impreuna, ne-am spus atat de multe si nu ne-am plictisit. Am descoperit o candoare aparte in salbaticie.
















Acum sunt sigura ca in momentele de cumpana ale vietii natura ne poate ajuta sa ne regasim. Acum inteleg de ce s-a scris atat despre mare: pentru marea e MARE!