Lucruri pe care credem ca le stim

Ce este educatia sociala? Ce este educatia civica? Care sunt drepturile, dar si responsabilitatile unui cetatean intr-o structura sociala?
Care sunt cunostintele pe care orice membru al unei comunitati trebuie sa le cunoasca si sa le respecte pentru a putea fi considerat integrat?
Cine este responsabil sa ne invete cum trebuie sa ne comportam pe strada ziua, pe scara blocului noaptea, pe stadion, in padure, in timpul dezastrelor (naturale sau generate de evenimente neprevazute) ?
Ce este protectia mediului? Cine trebuie sa-mi explice mie ca daca arunc un termometru cu mercur la gunoi, fac un act impotriva mediului?
Ce naiba am invatat la scoala atati ani?
Ce e mai important in viata? Sa stii sa faci o integrala sau sa stii cum sa te comporti in timpul si dupa un cutremur?
Cati din colegii mei din clasa de licei mai stiu sa rezolve o integrala oare?
Am zeci de astfel de intrebari, ma abtin sa le scriu pe toate.

Concluzia este trista. In viata noastra de zi cu zi, in relatiile cu ceilalti, in actiunile noastre care ii afecteaza pe ceilalti ne comportam dupa ureche si dupa cutume invechite si neverificate de zeci, poate sute de ani.

Ce a determinat post-ul meu? Cutremurul de aseara. Am realizat poate mai mult ca oricand ca habar nu avem ce trebuie sa facem in situatii de criza si asta din 2 cauze clare:
• interesul personal scazut pentru autoeducatie
• lipsa de responsabilitate a structurilor formale pentru a ne educa

Ma mut in China

Ma atrage China de cand eram copil si am vazut primele filme straine la cinema Favorit. Acum cand m-am facut mai mare m-am apucat sa citesc si carti imi ma atrage si mai mult.
Iar in seara asta cand ultima mea reduta a fost cucerita de caini, m-am decis sa ma mut in China.
Vreau sa traiesc intr-o tara unde cainii se mananca si nu umbla covrigii cu cainii agatati de ei pe strazi.
Am fost sa alerg in parcul Moghioros si ...la a2a tura au aparut. Rai, ciudati si inexplicabil de nervosi: cainii.
Era ultima mea reduta, era ultimul meu loc descoperit unde ma puteam simti in siguranta si puteam alerga fara teama.
Daca un chinez flamand ar citi posturile mele despre caini, cred ca m-ar suna.
Chinezilor, va dau eu niste orez garnitura, va implor scapati-ma. La voi nu e criza?

schimbari in criza

asa cu liniute rapid, ce schimbari s-au produs in viata mea de cand cu criza
- am redescoperit bucuria de a gati
- am stat mai mult in casa si ca sa nu ma plictisesc am facut curatenie
- am piratat in continuare filme, insa diferenta este ca nu m-am mai dus de peste 1 luna la Mall
- am inceput sa alerg in parc pentru ca e gratis, fata de sala
- am redescoperit ca nu e asa de complicat sa te vopseti singura, tot succesul consta in a te vopsi rapid in timp ce tai telina si morcovii pentru ciorba
- imi platesc ratele la imp, pentru ca ma suna bancile, asiguratorii si trag de mine sa platesc
- merg mai mult cu masina pentru ca e un pic mai liber prin oras si pentru ca imi iau mancare (gatita de mine) la mine si pentru ca imi tin tenesii si hanoracul cu care alerg seara in masina (ok si pentru ca sa nu mai dau bani pe bilete RATB)
- vorbesc mai putin la mobil si ma vad mai mult cu oamenii dragi din viata mea (e oarecum un proiect, nu chiar am aplicat)
- ma uit pe preturi in supermarket lucru pe care nu l-am mai facut de ani de zile. Stiu cat costa 1l de ulei, 1kg de zahar; inca nu stiu cat costa cafeaua pe care o beau de vreo 3 ani, dar oricum nu cred ca ma intereseaza si nu vad legatura cu criza

cam atat am identificat

Venituri - Cheltuieli = Primavara

Mi-am facut excelul de care imi era groaza. Venituri lunare minus cheltuieli lunare.
Am impartit contabiliceste cheltuielile in fixe (adica la care nu am cum sa renunt) si variabile (la care se mai poate strange cureaua).
Diferenta a iesit -110 lei pe luna.
Nu am pus in excel: zile de nastere, nunti, botezuri, calatorii, cumparaturi de tzoale.
Si totusi sunt pe minus.
Deci pentru restul lunilor din 2009 un sincer La Multi Ani prietenilor mei!
Si mai mult discernamant cu casatoriile si copii.

Apropo: daca va cer bani imprumut, sa luati in calcul ca nu am din ce sa-i dau inapoi!

Vine vine priiiimavara....

3 weeks in a suitcase

Daca pleci pe o insula pustie ce lucruri ti-ai lua cu tine?
Daca ar trebui sa alegi 3 lucruri fara de care nu poti trai care ar fi acelea?
Daca ai avea 1 milion de euro ce ti-ai cumpara prima data?
etc
Toate astea si multe altele sunt intrebari pe care toti le-am auzit sa pe care chiar ni le-am autoadresat la un moment in viata.
The life in a suitcase e la fel un cliseu super utilizat si cunoscut.

Insa eu chiar am trait 3 saptamani doar cu lucrurile personale care imi incapeau intr-o valiza.
Nu am sot si nici copil, sunt un fel de tiganca migratoare. Am niste capabilitati profesionale si un suflet plin de sentimente contradictorii. Pentru astea nu am nevoie de valiza.
Mai am niste obiecte care imi fac viata mai frumoasa sau mai usoara (haine, acesorii, placa de par, masina, laptopul). Pentru acest fel de obiecte am nevoie de valiza.
Prima delegatie, primul bagaj: m-am trezit cu multe lucruri lipsa si cu altele inutile.
A2a delegatie, al doilea bagaj: am observat o optimizarea a spatiului din valiza si am avut mai multe lucruri utilie la mine.
A3a delegatie, al treiela bagaj: foarte mic, usor, aproape perfect.

Am facut un exercitiu de imaginatie: mi-am dat seama ca valiza mea se poate reduce pana la minimul de portofel (acte si bani) si telefonul mobil. (am pastrat portofelul si telefonul din comoditate).

3 weeks fit in a suitcase so I suppose my whole life could fit in a suitcase, cause the rest is inside of me.

S-a depasit criza

Parerea mea este ca societatea romaneasca a iesit din criza.
Pe cuvant!
Dupa vreo saptamana de lipsa de TV, dau si eu drumul si pentru ca nu eram acasa sa dau direct pe 9, am nimerit pe OOOTV.
Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca societatea romaneasca este mult mai ok decat credeam eu.
2 distinse voci din lumea mondena (purtatoare a numelor aproximative Magda Pumac si Michita) pledau pentru alungarea la marginea societatii a unui alte distinse doamne al carui nume nu am avut placerea sa-l aud, insa o doamna cu educatie, profesoara daca nu ma insel si actrita la 63 de ani.
Deci, ca sa fiu mai exacta, la postul mai sus mentionat se purta o discutie foarte serioasa in care Michita si Pumac contestau activitatea de actrita porno a distinsei profesoare si aparitiile acesteia la TV, pe motiv ca au un efect negativ asupra tineretului din Romania.
Da, domne, e ok. Suntem pe calea cea buna. Etapa decadentei morale a luat sfarsit. Ce dracu, au zis chiar si Michita si Pumac, aceste 2 stalpe de rezistenta ale moralitatii si eticii romanesti.

Somnul relaxarii naste monstri

A venit criza peste noi. E rau. Va fi si mai rau. Sa ne agitam. Sa fim mai buni, sa ne autodepasim, sa ne ignoram limitele. Sa traim in haos pentru ca este criza si nu avem timp sa mai facem ordine. Sa acceptam orice compromis, pentru ca e criza.
Sa nu mai consideram ca 5 minute intr-o zi de februarie pentru a privi un apus de soare printre dealuri are vreo valoare. Sa ne intrebam disperati cu cat ni se reduce rata la casco daca privim 2 minute pe geam cum ploua?
Ce rost are sa vorbim cu prietenii la telefon? Si ei sunt in criza, deci stim ce o sa ne zica. Cum sa ne facem analize, daca nu avem timp? Si ce sa aflam? Ca suntem bolnavi? Pai si ce, avem timp sa ne tratam? Suntem in criza.
Pare un film de Hollywood cu Will Smith. Pare ca toti ne zguduim si ne agitam, dar cumva asteptam in subconstient sa vina Will Smith si sa restabileasca echilibrul planetei.
Hmmm somnul relaxarii naste monstri. Monstrii crizei noi i-am nascut. Prin deformarea perceptiilor despre viata.
Sanatatea, timpul liber, prietenii, familia, caminul, natura sunt lisite de orice valoare.
Incet si temeinic, le-am inlocuit cu boala, pastilele, stresul, cariera, colegii, biroul, ratele si bunurile.