My name is Salma

Ma numesc Salma - de Fadia Faqir

O carte care m-a intristat si care mi-a dat o stare de o indispozitie greu de exprimat. Pe masura ce o citeam ma bucuram. Ma bucuram ca eu am avut norocul sa ma nasc intr-o lume atat de diferita de cea musulmana. Ma bucuram si ma intristam, aducandu-mi aminte insa de toate nimicurile pe care de-a lungul vietii le-am facut si care mi-au adus dezaprobarile celor din jur. Ma intristam amintindu-mi cum firea mea impulsiva mi-a adus atatea belele inca din scoala generala cand, copil fiind, nu stiam sa-mi tin gura si imi tipam parerile peste tot. Mi-am amintit de o corporatie unde caracterul meu era prea indisciplinat ca sa fie acceptat. De cate nu mi-am amintit!
Ma numesc Salma - o carte despre atat de multe si totusi doar despre un singur lucru: despre lipsa libertatii.

Cand eram mica plangeam la filme (ok, recunoasc si acum plang) cand actorul principal murea sau suferea. Mama incerca sa-mi spuna ca e doar un actor si e doar o poveste, ca in realitate nu a murit nimeni. Nu intelegeam si plangeam.
Azi am trait din nou aceasta experienta cand am terminat cartea. Dar mama nu m-a mai consolat. Am luat internetul la puricat din dorinta de a gasi macar un comentariu despre sfarsitul acestei carti.
Mi-am dorit atat de mult sa citesc un post al oricui care sa infirme sfarsitul tragic. Nu am gasit.

O carte de o tristete densa ca un ulei acru. O tristete plina de mirosuri si de gusturi amare. O carte pe care stiu insa cui i-as recomanda-o.
Tuturor celor care nu vor sa lupte pentru ei insisi, tuturor celor nefericiti si plafonati in propria lor nemultumire. Tuturor celor care isi pun suferintele pe piedestaluri si nu mai fac nimic apoi decat sa-si planga de mila.
Tuturor celor slabi care nu-si depasesc conditia.

O urasc pe Salma. O urasc pentru ca a fost atat de slaba, cand avea de fapt toate atuurile sa fie atat de puternica.

Fascinatia trecutului

Saptamana asta trecutul mi-a bautut usor in usa. Curioasa am deschis. Nu stiam daca vor intra sobolani sau porumbei, dar am deschis.
Anii care au trecut m-au facut mai curajoasa.

Cineva din trecutul meu s-a intors sa faca ordine in haosul pe care l-a lasat cand a plecat in graba. E drept, facusem eu deja curat, dar o mana de ajutor nu strica niciodata.

Oare ce anume ii face pe oameni ca dupa ani de zile, sa se intoarca totusi?

Fascinant mi s-a parut insa ce bine m-am simtit. Pe usa deschisa nu au intrat nici sobolani, nici porumbei - ci a intrat un aer racoros intr-o zi de vara caniculara. Pentru cateva ore trecutul mi s-a asezat peste prezent si impreuna au convietuit relaxat.

de ce te duci la munca?

Sunt foarte curioasa, de ce se duce lumea la munca.
Tu de ce te duci la munca?
Nu intreb in general, asa la nivel de principiu. Ci concret, la contextul tau actual.

De ce te duci fix la actualul loc de munca?

gelozia

Iata ce zice dex-ul ca ar fi gelozia: "Sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă"

Hmmm cuvantul necredincios mi se pare nepotrivit.
Am cautat in dex infidel sa vedem asta ce ar fi: "Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care îşi calcă angajamentele faţă de cineva, nefidel; (despre soţi) care calcă credinţa conjugală"

Ar insemna ca gelozia este un sentiment chinuitor provocat de banuiala ca partenerul este necredincios in sentimente sau isi incalca angajamentele.

Well daca cineva isi incalca angajamentele, mi se pare normal ca partea privata de respectarea angajamentelor sa fie nemultumita. Asta pot intelege si accepta.

Dar de aici la: "fata, in coltul din dreapta in baie, jos, lipit de gesie am gait un fir de par care nu cred ca e al meu si innebunesc, ma inseala, nu mai rezist, m-am uitat in telefonul lui si am vazut ca i-a scris uneia un sms ciudat, nu mai pot, fata l-am sunat acum 15 minute nu a raspuns, l-am sunat a2a oara nu a raspuns, i-am dat sms sa ma sune urgent, nu a scris, i-a dat sms ca daca nu raspunde nu mai avem ce sa vorbim, i-am dat inca un sms, pe bumne, si i-am zis ca e un bou. Ne-am despartit, nu mai rezist....ehe pana aici e cale tare lunga.

Nu am inteles niciodata relatiile restrictive in care fie el, fie ea ii restrictioneaza - fals - celuilalt libertatea de a fi el insusi. Nu am inteles niciodata ce e mai grav dintre:

sa stai cu cineva din interes, sa nu iubesti, dar sa fii fidel (conf acceptiunii populare)
sa stai cu cineva, sa te indragostesti de altcineva, dar sa nu pleci din lasitate
sa stai cu cineva din dragoste, dar sa-i faci viata un cosmar cu gelozia necontrolata

care e legatura dintre dragoste si fidelitate? care e treaba cu fidelitatea asta?
ce naiba e fidelitatea intr-o relatie?

Bunul simt si toleranta nu dor

Asta seara am dat dovada de bun simt, toleranta si civilizatie.
Am venit acasa, obosita si abia asteptam sa ajung in casa. Pe locul meu de parcare - o alta masina. Mi-a crescut tensiunea. Am parcat masina mea astfel incat sa o blochez pe cealalta perfect si am plecat furioasa in casa.
Am deschis geamul larg sa aud cand va claxona cineva. Mi-am imaginat cel putin 5 scenarii si replicile aferente.
Replicile din capul meu deveneau tot mai dure de ambele parti. Apoi, am respirat adand si am inceput sa analizez gestul meu din perspectiva soferului care parcase pe locul meu.
Am scris pe o hartie: "va rog sunati la interfon xx ca sa cobor sa va fac loc sa iesiti". Am coborat si am pus biletul in geamul masinii care parcase pe locul meu.

Peste vreo 30 minute a sunat la interfon. Am coborat. Oamenii incercau sa se scuze, eu le spuneam ca nu e nicio problema. Erau uimiti. Au incercat si o justificare - nici nu am bagat-o in seama. Am mutat masina. I-am salutat si mi-au multumit inca o data. Acesta a fost un singurul scenariu pe care nu mi-l imaginasem.

Simt ca am castigat ceva. Poate cate o masina in fiecare zi pe locul meu :)))
Sau poate ...efectul fluture va provoca cumva mai multe locuri de parcare :))

Sunt tare mandra de mine!

Romania intre 2 pancarte

Nu e un subiect care sa starneasca controverse, caci stim toti cum arata Romania si ce fel de turism se poate face.
Dar nu ma pot abtine sa nu scriu. Am fost weekendul trecut pe traseul Ramnicul Valcea - Targu Jiu - Petrosani - Hunedoara si inapoi.
Daca dai pe net cautari, situatia e ok. Sa zicem ca cu netul mai stam cum stam, gasesti informatii despre zone, turism, ce poti face, ce poti vizita.
Dar cand ajungi in realitate, s-a terminat. O pustietate si o indiferenta fata de orice cum numai in Romania gasesti.
Obiective turistice aproape neanuntate, niciun centru de informare turistica, nicio harta cu obiective, nimeni nu stie mai nimic. O iei pe un drum european si mergi de nebun uitandu-te ca prostul sa vezi o pancarta. Daca ai noroc si o vezi, mai trebuie sa ai noroc sa nu fie ruginita si veche de cand lumea ca sa intelegi ce scrie. Lipsesc directiile, distantele, informatiile minime.
Nimic nu te atrage la turism, nimic nu te ispiteste sa vrei sa mergi mai mult, nimic nu te face sa pui frana ca sa vizitezi ce e in dreapta sau in stanga. Acestei tari ii lipseste cu desavarsire dorinta de a ne seduce. S-a specializat doar in abandon.
Intre 2 pancarte cu nume de localitati nu e nimic. Ori poate am nimerit eu in weekendul cand Romania era in concediu.

Biorezonanta

Asta seara am fost la biorezonanta. 95 de lei.
Ca o fi, ca o pati, ca e pe bune, ca nu e, m-am dus. Sa nu zic ca asta mi-a scapat.
Mi s-au confirmat in 40 de minute cam toate pe care le stiam.
De aflat nu am aflat ceva anume, acuma ce sa zic, nu o sa ma plang ca nu mi-a pus un diagnostic dureros! Foarte bine ca nu a pus.

E o experienta interesanta pentru ca la niciun consult medical nu iti spune cineva in 40 de minue atatea informatii de la carenta de vitamine si minerale, la posibile alergi si afectiuni ale rinichilor sa zicem.

M-am simtit un pic cam ca la ghicitoarea aia in bobi. Parca nu puteam sa ascund, parca as fi vrut sa aflu, dar parca nu as fi vrut.

Oricum am aflat: sunt obosita, sunt stresata, sunt mai tanara la nivel celular cu vreo 2 ani, nu beau apa, nu mananc bine, imi scade tensiunea, imi scade glicemia, etc, deci ritmul agitat de viata se pare ca m-a slabit, dar m-a intinerit!

Happy biorezonanta!