cred ca:

a trece prin viata inseamna sa-ti consumi timpul;
a trai inseamna a-ti imparti timpul cu cei cu care vrei;
a suferi inseamna a nu avea cu cine sa-ti imparti timpul;
a fi fericit inseamna a primi timp de la cei pe care ii iubesti;
a muri inseamna a lasa timp gol in vietile celor care ar fi fost fericiti sa-l imparta pe al lor cu tine.

toamna de 1 iulie

Ciresele tremura ude in pomi. Frunzele copacilor spera sa se ingalbeneasca mai repede, ca sa nu se faca de rusine picand verzi. Pe strazi, de sub umbrele immense, in pasi grabiti vezi iesind degetele picioarelor cu unghii pictate in culori turbate de primavara. Femei zgribulite imbracate pentru plaja isi cauta in posete esarfele mici sa se infasoare in ele. Vanzatorii ambulanti s-au apucat sa picteze soarele pe lentilele ochelarilor.

La colturile blocurilor se vinde ceai cald in cornete de vafe. Intr-o vitrina am fazut o caisa; cred ca este din martipan.

E aproape imposibil sa-ti mai faci programare la solar, e totul ocupat. Pe plaja se plimba apatic un pescarus.

Doar tastatura laptopului ma mai incalzeste. Inchid ochii si visez la prima ninsoare din august.

Where troubles melt like lemon drops

Azi am primit cadouri: o salcie care m-a mangaiat, o ploaie care m-a gadilat rece pe un brat , un drum salbatic care mi-a demonstrat ca pamantul e mai important decat asfaltul, o familie de rate linistite si mandre de ele, bulbuci pe suprafata apei, flori mov si iarba multa inalta, dar mai ales am primit papura aceea sexy cu varful ei plin de seminte gata sa se reproduca pe marginea lacului...nu cerusem nimic si totusi am primit toate astea.

Cerul deasupra capului, norii imbibati de ploaie, o liniste intepata din cand in cand de o pasare, de o broasca...de o intrebare sau un ras de nestapanit...un fel de somn in aer liber...

Azi am fost  "Where troubles melt like lemon drops" si inca mai simt gustul dulce acrisor al bomboanelor pe care le-am topit :)

Multumesc pentru cadouri!

imi traiesc viata asa cum am eu chef!

imi traiesc viata asa cum am chef. asta nu inseamna ca mi se intampla tot ce as vrea, dar chiar fac numai ce am chef! nu pot sau nu vreau sau nu stiu sau nu am motive sa ma schimb. oare trebuie sa ma schimb? de fapt nici nu ma intreb! regret atat de multe, dar nu regret ca am facut ceva. o fi bine? o fi rau? as vrea sa stiu, dar oare as schimba ceva? 

de fapt stiu ca as vrea sa fiu mai buna si poate mai putin ipocrita. cateodata sunt prea ipocrita.

ana zice ca o sa imbatranesc frumos pentru ca am sufletul bun; eu cred ca o sa am pete naspa pe fata de la vinul de Chile.

se spune ca la inceputul anului trebuie sa-ti faci o analiza si sa iti propui lucruri. am facut si eu asta, dar nu m-am tinut de ce am scris ca voi face, si totusi paradoxal in fiecare zi am facut ce am vrut. sunt prea schimbatoare? o fi bine? o fi rau? pai, poate cineva sa zica care din cele doua e mai frumoasa: aritmetica sau algebra? mie imi place algebra, necuoscutele ma fascineaza.

ma intreaba lumea: "tu ce mai faci?" de multe ori mi se pare ca nu am ce sa zic, ca de fapt nu fac nimic. si totusi fac atatea lucruri. poate sunt prea mici, e adevarat, dar mie imi plac. 

imi traiesc viata asa cum am chef si pentru asta platesc un pret. daca as trai-o altfel, as plati alt pret. poate cineva sa spuna care e pretul mai mic? 

sunt fericita. cateodata. si nefericita. cateodata. si usor apatica. primavara. desi nu mai avem primavara. 

ma intreaba lumea: "tu ce mai faci?" pai ce sa fac? traiesc! tu ce faci?

o margica

O margica ...doar atat. Doar atat e suficient sa ma faca nelinistita, sa nu mai vad ce am, sa nu mai fie nimic din ce am indeajuns, sa vreau altceva, chiar daca acel altceva e o banala margica.

Nu contenesc sa ma uimesc cum zi de zi ignor tot ce am si cum orice analiza superficiala a zilei, a saptamanii, a lunii, a anului se termina cu un rezultat mereu nemultumitor.

Oricat as avea si oricat de bine mi-ar fi, am mereu o neliniste, o margica lipsa. O margica fara de care pare ca nu am mare lucru. Singurele momentele in care nu imi mai pasa de margica sunt imediat urmatoare unei boli (raceala, gripa, spate intepenit, masea de minte, afta etc); atunci simpla revenire la starea de fapt de dinainte, de fapt ameliorarea simptomelor deranjante specifice bolii, pare a fi suficienta pentru aprecierea conditiilor de viata obisnuite. Ce pacat ca tot imediat intervine uitarea si iar incep sa alerg dupa margica lipsa, margica fara de care viata mea e atat de trista si de lipsita de sens.

Revizia anuala KIA

Am amanat revizia anuala la KIA pana cand am ajuns la 9649 de km. Am amanat-o din lipsa de timp si de bani. Cand am luat masina acum 1 an mi-au spus ca revizia e undeva pe la 450 de lei. Acceptabil. Cand am sunat prima data sa ma programez mi-au spus 700 lei.
Depasisem anul cu 2 luni, dar imi facusem un intreg scenariu de conversatie in cap: pe caiet scrie la un an sau la 10.000km, am ales ce mi-a convenit mie! si aveam multe argumente. Ce mai, eram sigura sa o sa-i conving ca am procedat corect.
M-am dus la service fara bani si fara caietul de revizie. Uitasem totul acasa!
Depasisem cu 2 luni anul. Nu eram in cea mai favorbaila situatie. In plus revizia urma sa ma coste cu 250 lei mai mult decat stiam initial.
Imi era insa groaza ca neavand caietul la mine, nu o sa-mi faca revizia si era ultima programae disponila pana peste 1 saptamana cand era prea traziu din cauza Km-lor.
Am asteptat in sala de asteptare, dandu-ma pe internet de pe propriul laptop 2h, timp in care un reprezentant KIA a venit de mai multe ori la mine sa-mi spuna statusul si sa ma cheme daca vreau sa vad diverse. Foarte frumoas mi s-a parut.
La sfarsit a venit si m-a intrebat daca mai am putin timp ca ar vrea sa curete masina. Waw! Da, am timp, bani nu am :). MI-a spus ca nu ma costa nimic. Pai cred si eu la 700 lei revizia!

Cand m-a dat cheia si am iesit, masina ma astepta in fata, spalata exterior plus interior. Am ramas masca. Factura a fost 560 lei, nu 700 lei.
Visam? Mi se intampla ceva frumos la service?

Felicitari celor de la KIA pentru felul in care m-au tratat la revizie si pentru efortul de a spala masina. Am fost foarte impresionata.

My name is Salma

Ma numesc Salma - de Fadia Faqir

O carte care m-a intristat si care mi-a dat o stare de o indispozitie greu de exprimat. Pe masura ce o citeam ma bucuram. Ma bucuram ca eu am avut norocul sa ma nasc intr-o lume atat de diferita de cea musulmana. Ma bucuram si ma intristam, aducandu-mi aminte insa de toate nimicurile pe care de-a lungul vietii le-am facut si care mi-au adus dezaprobarile celor din jur. Ma intristam amintindu-mi cum firea mea impulsiva mi-a adus atatea belele inca din scoala generala cand, copil fiind, nu stiam sa-mi tin gura si imi tipam parerile peste tot. Mi-am amintit de o corporatie unde caracterul meu era prea indisciplinat ca sa fie acceptat. De cate nu mi-am amintit!
Ma numesc Salma - o carte despre atat de multe si totusi doar despre un singur lucru: despre lipsa libertatii.

Cand eram mica plangeam la filme (ok, recunoasc si acum plang) cand actorul principal murea sau suferea. Mama incerca sa-mi spuna ca e doar un actor si e doar o poveste, ca in realitate nu a murit nimeni. Nu intelegeam si plangeam.
Azi am trait din nou aceasta experienta cand am terminat cartea. Dar mama nu m-a mai consolat. Am luat internetul la puricat din dorinta de a gasi macar un comentariu despre sfarsitul acestei carti.
Mi-am dorit atat de mult sa citesc un post al oricui care sa infirme sfarsitul tragic. Nu am gasit.

O carte de o tristete densa ca un ulei acru. O tristete plina de mirosuri si de gusturi amare. O carte pe care stiu insa cui i-as recomanda-o.
Tuturor celor care nu vor sa lupte pentru ei insisi, tuturor celor nefericiti si plafonati in propria lor nemultumire. Tuturor celor care isi pun suferintele pe piedestaluri si nu mai fac nimic apoi decat sa-si planga de mila.
Tuturor celor slabi care nu-si depasesc conditia.

O urasc pe Salma. O urasc pentru ca a fost atat de slaba, cand avea de fapt toate atuurile sa fie atat de puternica.