Scaunul cainelui

Ma urc in autobuz. Eram foarte obosita si ma bateau si sandalele (cu toc).
Erau 3 scaune libere in dreptul meu, dar am pierdut 2 din ele.

Ma indrept spre al 3 lea scaun liber. Stupoare: nu era liber, pe el dormea un caine mic. Langa caine, pe alt scaun era stapanul lui. Mi-a crescut tensiunea la maximum. Mi-a trecut toata etica de la antica la contemporana pin cap. Exagere, de fapt mi-au trecut multe injuraturi. Stapanul catelului avea pielea mai colorata decat a mea. Am incercat sa nu fiu rasista. Nu am reusit. Mi-am amintit de zecile de situatii cu tigani la care am luat partea in viata mea.

Nimeni nu-i spunea nimic stapanului. Eu nu aveam chef sa initiez discutii, dar am vrut sa fac un exercitiu. Si l-am facut. Am avut noroc si am reusit sa ma asez pe un scaun in spatele stapanului de catel calator cu RATB. Autobuzul devenea din ce in ce mai plin.

Lumea urca, se indrepta spre acel scaun si ...se oprea. Nimeni nu zicea nimic. Ba chiar o doamna zambea si se uita contemplativ cum doarme catelul pe scaun. Stapanul lui il mai mangaia din cand in cand.

Multe doamne obosite incercau sa-mi prinda privirea: acel gest in urma caruia eu m-as fi ridicat sa le cedez locul. Asteptam o replica, ceva, orice. Niciuna nu mi-a spus nimic, insa toate s-au uitat spre mine, doar - doar ma voi ridica. Nici tiganului cu catelul nu i-a spus nimeni nimic.

In spatele nesimtirii lui, am fost protejata. Cum ar fi putut cineva sa-mi spuna sa ma ridic? Era evident ca ori eu, ori poate altcineva am fi strigat imediat: SA SE RIDICE CATELUL!!

Post-uri noi nepublicate

Timp sa zicem ca mai am, dar nu mai am toate tastele de la laptop. De aceea nu mai scriu. Am insa in cap urmatoarele post-uri:

Scaunul cainelui
O experienta placuta la Movieplex
Pestisorul de aur primar general
Cainii de la spital
Care e numarul nesimtitilor pe care ii intalnim intr-o viata?

si mai am cateva...nu stiu insa cand le voi scrie...
si pe langa astea, ma gandesc sa fac un jurnal de concediu

Pe culmile disperarii

N-am scris eu asta, ci Emil Cioran.
Cata noblete a durerii se afla in acest titlu. Disperarea e in varf, nu in groapa.
Inertia e la nivelul marii.

Sa vreau sa cobor? Sau sa traiesc la intensitate pe culmile disperarii?
De ce suferim cel mai tare din cauza celor pe care ii iubim mai mult? Oare nu stim sa iubim?

....

Intr-un pahar de Caffe Latte mi-am pus o Feteasca Neagra incalcand toate regulile de somelerie si asta doar pentru ca pe pahar scrie: time for yourself

...