Asa cum ziceam in postul anterior, nu posed mintea de a analiza o situatie atat de complexa ca sfarsitul zilelor lumii.
Nu pot, cu mintea mea invatata sa traiasca dupa repere clare sa-mi imaginez o situatie de haos general.
Si sunt convinsa ca la fel ca mine sunt si toti ceilalti. Inclusiv niste oameni care la un moment dat, de ce sa excludem total, ar putea decide daca o zi sa fie ultima sau nu.
Incerc totusi sa-mi imaginez, dar nu pot. Oare ce ar trebui sa ni se intample ca sa putem crede ca intr-adevar o zi e ultima zi? Cred totusi ca nimic.
Mi-ar fi placut (copilul din mine refuza sa creasca) ca azi toata lumea sa fie altfel. Sa vad ceva nou. Chiar si isterie. Nebunie. Haos. Pasiune. Patima. Iubire. Ura. Violenta. Nepasare. Lacrimi. Betie. Droguri. Sange. Rasete. Muzica. Urlete. Flacari. Razboi. Ceva, orice.
Insa puterea obisnuintei se dovedeste a fi mai mare ca orice.
Ce pacat ca am devenit imuni la orice ce nu e ceea ce de fapt stim.
Va las cu generatorul de indiferenta, pare a fi mai mare decat cel de particule.
Se afișează postările cu eticheta generator particule. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta generator particule. Afișați toate postările
miercuri, 10 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)