Bucuresti. Drumul Taberei. 14 ianuarie 2009, aproximativ ora 19:00.
Sunt pieton. M-am reintors la societate. Pardon...la haita.
Trecere de pietoni si culoare rosu.
Pietonii care asteptau verde, erau insa gramada deja pe trecere.
Se pune verde la pietoni, insa o masina era deja foarte aproape de trecere.
O pietoanta isterica - probabil in criza - a inceput sa urle cat o tineu plamanii: e verde dobitocule, e verde f..uti mama ta, boule nu vezi ca e verde...si a continuat sa urle cat a putut de tare. Intre timp, masina se oprise.
(mentionez ca nu a existat nicio clipa vreun risc de accident, masina se deplasa foarte incet, iar vina era mai degraba a haitei de pietoni)
Ceilalti pietoni au inceput si ei ca la un sem sa urle: bai boule, luate-ar naiba, baaaaaa iti rupem masina, nenorocitule.
In cateva secunde masina omului era inconjurata de o haita in criza care urla incoerent.
Masina era clasa medie, un Opel cred, condusa de un barbat.
In masina ... un copilas!
Pe margine ...eu!
Ce am gandit eu stiu. Ce o fi gandit bietul copil?
Despre ce criza e vorba aici?
Se afișează postările cu eticheta trafic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trafic. Afișați toate postările
miercuri, 14 ianuarie 2009
miercuri, 5 noiembrie 2008
Proasta din intersectie
Cine? Eu!
Unde? Eroilor. Bucuresti.
Cand? Asta seara.
Am facut un exercitiu de vointa. Eram prima la stop. In spatele meu garla masini, in fata mea garla, din sanga veneau garla (seara din dr taberei spre centru???), din dreapta veneau garla. Cand s-a pus verde nu am trecut ca blocam grilajul. Vaaaaaiii ce mi-ai luat-o! Recunosc, nu ma grabeam, nu aveam nervi, nu aveam decat un mare grad de oboseala. Si sictir. Atat. M-au claxonat, m-au injurat, dar eu nu m-am clintit. M-au depasit! Toti! Si au blocat intersectia. Stateam si ma uitam la ei. Evident daca as fi continuat si la urmatorul verde si la urmatorul si la urmatorul...stateam lejer vreo 30 minute pe loc. Nu am avut destula rabdare. Dar mai incerc intr-o seara. Promit! Aviz celor din spatele meu :))
Unde? Eroilor. Bucuresti.
Cand? Asta seara.
Am facut un exercitiu de vointa. Eram prima la stop. In spatele meu garla masini, in fata mea garla, din sanga veneau garla (seara din dr taberei spre centru???), din dreapta veneau garla. Cand s-a pus verde nu am trecut ca blocam grilajul. Vaaaaaiii ce mi-ai luat-o! Recunosc, nu ma grabeam, nu aveam nervi, nu aveam decat un mare grad de oboseala. Si sictir. Atat. M-au claxonat, m-au injurat, dar eu nu m-am clintit. M-au depasit! Toti! Si au blocat intersectia. Stateam si ma uitam la ei. Evident daca as fi continuat si la urmatorul verde si la urmatorul si la urmatorul...stateam lejer vreo 30 minute pe loc. Nu am avut destula rabdare. Dar mai incerc intr-o seara. Promit! Aviz celor din spatele meu :))
miercuri, 1 octombrie 2008
Pe Schitu Magureanu
Schitu Magureanu e un bulevard din Bucuresti, paralel cu una din laturile Cismigiului. Pe Schitu Magureanu ma deplasez eu la serviciu cu masina personala. Eu si alte cateva mii de bucuresteni.
De ceva vreme, multa cei drept, acest bulevard este in lucru. Jumatate din el, pe lungime, a fost decopertata si se repara. Asta a creat un imes haos in zona. Am trait momente de maxima intensitate nervoasa pe acest bulevard. Am trait momente cand mi-a fost rusine ca sunt si eu sofer, langa cei care erau si ei pe acolo tot soferi. Din avion, cineva ne-ar fi facut pe toti nesimtiti, desi nu eram chiar toti, doar soferul unui camion parcat incat ocupa putinul loc ramas liber la intrarea in bulevard si cam toti cei din spatele meu care claxonau ca disperatii. Dar...nu aceste momente m-au facut sa scriu. Intr-una din diminetile de cosmar cand ascultam rock foarte tare ca sa nu-mi aud propriile injuraturi, am vazut venind pe banda decopertata si evident inchisa traficului un biciclist. Cand s-a mai apropiat am vazut ca era un pusti. M-am uitat la fata lui: era atat de fericit. Noi, o adunatura de nevropati stateam lipiti unul in fundul altuia si injram si ne rodeam unghiile, iar el, venind din sens opus, calare pe bicicleta lui, printre hartoape, avea un zambet pe care nu am putut si nici nu am vrut sa-l uit. Era singurul zambet de pe Schitu Magureanu!
De ceva vreme, multa cei drept, acest bulevard este in lucru. Jumatate din el, pe lungime, a fost decopertata si se repara. Asta a creat un imes haos in zona. Am trait momente de maxima intensitate nervoasa pe acest bulevard. Am trait momente cand mi-a fost rusine ca sunt si eu sofer, langa cei care erau si ei pe acolo tot soferi. Din avion, cineva ne-ar fi facut pe toti nesimtiti, desi nu eram chiar toti, doar soferul unui camion parcat incat ocupa putinul loc ramas liber la intrarea in bulevard si cam toti cei din spatele meu care claxonau ca disperatii. Dar...nu aceste momente m-au facut sa scriu. Intr-una din diminetile de cosmar cand ascultam rock foarte tare ca sa nu-mi aud propriile injuraturi, am vazut venind pe banda decopertata si evident inchisa traficului un biciclist. Cand s-a mai apropiat am vazut ca era un pusti. M-am uitat la fata lui: era atat de fericit. Noi, o adunatura de nevropati stateam lipiti unul in fundul altuia si injram si ne rodeam unghiile, iar el, venind din sens opus, calare pe bicicleta lui, printre hartoape, avea un zambet pe care nu am putut si nici nu am vrut sa-l uit. Era singurul zambet de pe Schitu Magureanu!
luni, 7 iulie 2008
Neputinta de a intelege ce generezi in jurul tau
Am parasit autobuzele RATB si mi-am reluat locul de soferita in Bucuresti. Placerea condusului este infranata de traficul oribil din oras si de oamenii pe care ii intalnesc. Sau de lipsa oamenilor pe care nu-i intalnesc?
M-am gandit la cei care ne enerveaza in trafic si ne incarca cu energie negativa. Mi-am analizat reactiile si m-am speriat. Cum oare de le-am permis acestor indivizi sa ma indispuna? Cum oare de ei trec nepasatori fata de orice li se intampla si lasa in urma lor agitatie si nervi?
Initial i-am facut nesimtiti. Apoi i-am facut prosti. Acum ii consider neputinciosi. Si mi-e mila de ei. Nu as vrea sa fiu in pielea lor. Neputinta de a intelege ce generezi in jurul tau mi se pare mai dureroasa ca prostia si nesimtirea la un loc.
A nu vedea situatia de ansamblu, a nu intelege care sunt efectele actiunilor tale asupra celorlati asta mi se pare alarmant de infricosator.
Din pacate acesti oameni, dupa ce se dau jos din masinile lor, ajung la locurile lor de munca, iau decizii sau nu iau, fac lucruri sau nu le fac, ne influenteaza vietile.
Cand aveam 20 de ani strigam in gura mare ca mie imi plac oamenii, ca sunt o umanista convisa, cautam mereu scuze pentru actiunile altora, sufeream cand prieteni de-ai mei ii categoriseau pe unii prosti fara sa le ofere vreo sansa de a se justifica.
La 31 de ani o sa strig in gura mare ca rar intalnesc un om si cu atat mai rar imi plac oamenii. Ma indrept spre mizantropie alergand. Umanismul mi se pare nu desuet, ci nepotrivit timpurilor.
M-am gandit la cei care ne enerveaza in trafic si ne incarca cu energie negativa. Mi-am analizat reactiile si m-am speriat. Cum oare de le-am permis acestor indivizi sa ma indispuna? Cum oare de ei trec nepasatori fata de orice li se intampla si lasa in urma lor agitatie si nervi?
Initial i-am facut nesimtiti. Apoi i-am facut prosti. Acum ii consider neputinciosi. Si mi-e mila de ei. Nu as vrea sa fiu in pielea lor. Neputinta de a intelege ce generezi in jurul tau mi se pare mai dureroasa ca prostia si nesimtirea la un loc.
A nu vedea situatia de ansamblu, a nu intelege care sunt efectele actiunilor tale asupra celorlati asta mi se pare alarmant de infricosator.
Din pacate acesti oameni, dupa ce se dau jos din masinile lor, ajung la locurile lor de munca, iau decizii sau nu iau, fac lucruri sau nu le fac, ne influenteaza vietile.
Cand aveam 20 de ani strigam in gura mare ca mie imi plac oamenii, ca sunt o umanista convisa, cautam mereu scuze pentru actiunile altora, sufeream cand prieteni de-ai mei ii categoriseau pe unii prosti fara sa le ofere vreo sansa de a se justifica.
La 31 de ani o sa strig in gura mare ca rar intalnesc un om si cu atat mai rar imi plac oamenii. Ma indrept spre mizantropie alergand. Umanismul mi se pare nu desuet, ci nepotrivit timpurilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)