Timisoara

Am vizitat de curand Timisoara. Desi am mai fost odata pe la 10 ani, cred, nu se pune. Nu mai tineam minte nimic. Acum, la practic a doua a vizita, dar teoretic prima, iata ce am retinut din Timisoara.
Revin la Piramida lui Maslow. E fascinant cum nevoile ne deformeaza perceptiile.
Timisoara este un oras cu stazi foarte inguste, cu un trafic inferal, cu soferi de taxi complet nebuni si cu centraliste de la dispeceratele de taxi foarte amabile.
In Timisoara sunt cocosi care canta la 4:30 in fiecare dimineata. Hotelurile de 3 stele sunt proaste: nu ai sapun si nici gel de dus la baie, in camere te sufoci de la caldura, nu se gateste mancare pentru turisti, ci doar pentru sefi, peretii sunt de hartie - auzi tot ce se intampla in alte camere.
Masina de gunoi vine la ora 7:30 si face un zgomot infernal cand goleste tomberoanele.
In Timisoara nu poti merge la ora 1 noaptea pe jos pe linia de tramvai pentru ca poti primi amenda de la politisti.
La 12 noaptea Mc Donalds din Timisoara e acelasi ca cel din Bucuresti.
In Timisoara oamenii sunt cam barfitori si indolenti. Si se misca obositor de lent. OBOSITOR de LENT! Cred ca daca suni la salvare, acolo iti raspunde o doamna care zice: no bine... acuma stai si tu un pic, nu te agita, ca doar nu mori, iar daca mori, ce nevoie de salvare mai ai!
Am vazut o catedrala frumoasa pe la 11 seara, luminata, cu acoperis cu tigle vernil, parea interesanta, dar nu aveam dispozitie sa ma rog, asa ca...am trecut mai departe.
Am vazut o zona pietonala frumoasa, cu cladiri superbe, din diferite stiluri arhitecturale cu elemene de peisagistica in stil francez.

Pacat ca la restaurant nu gasesti Gulas. Nici palinca. Ma rog!

Am fost 6 zile in acest oras, 5 cu soare, una cu ploaie, am muncit mult, am mancat prost si putin, am dormit si mai putin..cu alte cuvinte nu mi-am satisfacut nevoile de baza, asa ca nu am reusit sa urc pe treptele piramidei.

Timisoara, sper ca esti mai mult decat atat!