Daca pleci pe o insula pustie ce lucruri ti-ai lua cu tine?
Daca ar trebui sa alegi 3 lucruri fara de care nu poti trai care ar fi acelea?
Daca ai avea 1 milion de euro ce ti-ai cumpara prima data?
etc
Toate astea si multe altele sunt intrebari pe care toti le-am auzit sa pe care chiar ni le-am autoadresat la un moment in viata.
The life in a suitcase e la fel un cliseu super utilizat si cunoscut.
Insa eu chiar am trait 3 saptamani doar cu lucrurile personale care imi incapeau intr-o valiza.
Nu am sot si nici copil, sunt un fel de tiganca migratoare. Am niste capabilitati profesionale si un suflet plin de sentimente contradictorii. Pentru astea nu am nevoie de valiza.
Mai am niste obiecte care imi fac viata mai frumoasa sau mai usoara (haine, acesorii, placa de par, masina, laptopul). Pentru acest fel de obiecte am nevoie de valiza.
Prima delegatie, primul bagaj: m-am trezit cu multe lucruri lipsa si cu altele inutile.
A2a delegatie, al doilea bagaj: am observat o optimizarea a spatiului din valiza si am avut mai multe lucruri utilie la mine.
A3a delegatie, al treiela bagaj: foarte mic, usor, aproape perfect.
Am facut un exercitiu de imaginatie: mi-am dat seama ca valiza mea se poate reduce pana la minimul de portofel (acte si bani) si telefonul mobil. (am pastrat portofelul si telefonul din comoditate).
3 weeks fit in a suitcase so I suppose my whole life could fit in a suitcase, cause the rest is inside of me.
sâmbătă, 28 februarie 2009
joi, 19 februarie 2009
S-a depasit criza
Parerea mea este ca societatea romaneasca a iesit din criza.
Pe cuvant!
Dupa vreo saptamana de lipsa de TV, dau si eu drumul si pentru ca nu eram acasa sa dau direct pe 9, am nimerit pe OOOTV.
Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca societatea romaneasca este mult mai ok decat credeam eu.
2 distinse voci din lumea mondena (purtatoare a numelor aproximative Magda Pumac si Michita) pledau pentru alungarea la marginea societatii a unui alte distinse doamne al carui nume nu am avut placerea sa-l aud, insa o doamna cu educatie, profesoara daca nu ma insel si actrita la 63 de ani.
Deci, ca sa fiu mai exacta, la postul mai sus mentionat se purta o discutie foarte serioasa in care Michita si Pumac contestau activitatea de actrita porno a distinsei profesoare si aparitiile acesteia la TV, pe motiv ca au un efect negativ asupra tineretului din Romania.
Da, domne, e ok. Suntem pe calea cea buna. Etapa decadentei morale a luat sfarsit. Ce dracu, au zis chiar si Michita si Pumac, aceste 2 stalpe de rezistenta ale moralitatii si eticii romanesti.
Pe cuvant!
Dupa vreo saptamana de lipsa de TV, dau si eu drumul si pentru ca nu eram acasa sa dau direct pe 9, am nimerit pe OOOTV.
Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca societatea romaneasca este mult mai ok decat credeam eu.
2 distinse voci din lumea mondena (purtatoare a numelor aproximative Magda Pumac si Michita) pledau pentru alungarea la marginea societatii a unui alte distinse doamne al carui nume nu am avut placerea sa-l aud, insa o doamna cu educatie, profesoara daca nu ma insel si actrita la 63 de ani.
Deci, ca sa fiu mai exacta, la postul mai sus mentionat se purta o discutie foarte serioasa in care Michita si Pumac contestau activitatea de actrita porno a distinsei profesoare si aparitiile acesteia la TV, pe motiv ca au un efect negativ asupra tineretului din Romania.
Da, domne, e ok. Suntem pe calea cea buna. Etapa decadentei morale a luat sfarsit. Ce dracu, au zis chiar si Michita si Pumac, aceste 2 stalpe de rezistenta ale moralitatii si eticii romanesti.
sâmbătă, 14 februarie 2009
Somnul relaxarii naste monstri
A venit criza peste noi. E rau. Va fi si mai rau. Sa ne agitam. Sa fim mai buni, sa ne autodepasim, sa ne ignoram limitele. Sa traim in haos pentru ca este criza si nu avem timp sa mai facem ordine. Sa acceptam orice compromis, pentru ca e criza.
Sa nu mai consideram ca 5 minute intr-o zi de februarie pentru a privi un apus de soare printre dealuri are vreo valoare. Sa ne intrebam disperati cu cat ni se reduce rata la casco daca privim 2 minute pe geam cum ploua?
Ce rost are sa vorbim cu prietenii la telefon? Si ei sunt in criza, deci stim ce o sa ne zica. Cum sa ne facem analize, daca nu avem timp? Si ce sa aflam? Ca suntem bolnavi? Pai si ce, avem timp sa ne tratam? Suntem in criza.
Pare un film de Hollywood cu Will Smith. Pare ca toti ne zguduim si ne agitam, dar cumva asteptam in subconstient sa vina Will Smith si sa restabileasca echilibrul planetei.
Hmmm somnul relaxarii naste monstri. Monstrii crizei noi i-am nascut. Prin deformarea perceptiilor despre viata.
Sanatatea, timpul liber, prietenii, familia, caminul, natura sunt lisite de orice valoare.
Incet si temeinic, le-am inlocuit cu boala, pastilele, stresul, cariera, colegii, biroul, ratele si bunurile.
Sa nu mai consideram ca 5 minute intr-o zi de februarie pentru a privi un apus de soare printre dealuri are vreo valoare. Sa ne intrebam disperati cu cat ni se reduce rata la casco daca privim 2 minute pe geam cum ploua?
Ce rost are sa vorbim cu prietenii la telefon? Si ei sunt in criza, deci stim ce o sa ne zica. Cum sa ne facem analize, daca nu avem timp? Si ce sa aflam? Ca suntem bolnavi? Pai si ce, avem timp sa ne tratam? Suntem in criza.
Pare un film de Hollywood cu Will Smith. Pare ca toti ne zguduim si ne agitam, dar cumva asteptam in subconstient sa vina Will Smith si sa restabileasca echilibrul planetei.
Hmmm somnul relaxarii naste monstri. Monstrii crizei noi i-am nascut. Prin deformarea perceptiilor despre viata.
Sanatatea, timpul liber, prietenii, familia, caminul, natura sunt lisite de orice valoare.
Incet si temeinic, le-am inlocuit cu boala, pastilele, stresul, cariera, colegii, biroul, ratele si bunurile.
Joaca de-a teamwork sau ce se intelege prin team player
Ne place tare mult sa luam concepte care ni se par ca suna bine si sa le bagatelizam, ba mai mult sa le utilizam pana la epuizare si pana la ridicol.
Copil fiind am invatat de la primii mei antrenori ce inseamna a teamwork. Atunci am invatat ce inseamna sa fi un team player, desi habar nu aveam cum ma va urmari acest concept in anii ce urmau sa vina. A fost al naibii de greu sa accept ca daca o coechipiera era pe o pozitie mai buna pe semicerc era mai bine sa-i dau o pasa si sa-i cedez intr-un fel laurii unui gol.
Peste ani...au venit americanii cu firmele de training si marile corporatii s-au imbibat cu notiuni una mai pompoasa decat alta. Vreo cativa ani chiar am umblat cu un abtibild lipit de legitimatia de acces in fima la care lucram pe care scria I am a team player!
Conceptul de teamwork inglobeaza niste valori absolut minunate, dar ce pacat ca unii patroni sau manageri dupa ce au venit de la cursuri au inteles ca trebuie sa construiasa echipe care sa functioneze ca in manual. Partea cu individualismul s-a uitat. Probail s-a predat inainte de pauza de cafea.
Azi conceputul de team player inseamna mai peste tot sacrificarea interesului individual si a personalitatii individului in detrimentul unui interes al unor membrii din "echipa" care au putere de decizie mai mare. Libertatea de alegere si democratia micilor decizii au murit odata cu intelegerea gresita a ceea ce inseamna teamwork.
Iata cum scutirile la orele de sport din scoala generla si liceu isi arata coltii azi!
Copil fiind am invatat de la primii mei antrenori ce inseamna a teamwork. Atunci am invatat ce inseamna sa fi un team player, desi habar nu aveam cum ma va urmari acest concept in anii ce urmau sa vina. A fost al naibii de greu sa accept ca daca o coechipiera era pe o pozitie mai buna pe semicerc era mai bine sa-i dau o pasa si sa-i cedez intr-un fel laurii unui gol.
Peste ani...au venit americanii cu firmele de training si marile corporatii s-au imbibat cu notiuni una mai pompoasa decat alta. Vreo cativa ani chiar am umblat cu un abtibild lipit de legitimatia de acces in fima la care lucram pe care scria I am a team player!
Conceptul de teamwork inglobeaza niste valori absolut minunate, dar ce pacat ca unii patroni sau manageri dupa ce au venit de la cursuri au inteles ca trebuie sa construiasa echipe care sa functioneze ca in manual. Partea cu individualismul s-a uitat. Probail s-a predat inainte de pauza de cafea.
Azi conceputul de team player inseamna mai peste tot sacrificarea interesului individual si a personalitatii individului in detrimentul unui interes al unor membrii din "echipa" care au putere de decizie mai mare. Libertatea de alegere si democratia micilor decizii au murit odata cu intelegerea gresita a ceea ce inseamna teamwork.
Iata cum scutirile la orele de sport din scoala generla si liceu isi arata coltii azi!
sâmbătă, 7 februarie 2009
Fitness cu baieti sau cu fetele?
Azi dimineata la o sala de cartier.
In camera oarecum dedicata fetelor (dar nu exclusiv) era prea mare aglomeratia. M-am dus la cea oarecum a baietilor.
M-am urcat pe un aparat si am inceput sa numar constiincios 1 2 3 4...
Niste baieti (mai maricei, asa cam de varsta mea) vorbeau de regim alimentar: peste fript, mancaruri fara grasimi, salate...Plictisitor. 21 22 23 ...
La un moment dat, din discutia despre muschi si grasimi se naste o gluma. Un tip inalt, solid cu voce rasunatoare spune un banc.
"Ba, stiti de ce femeilor le plac barbatii cu burta? (pauza). Pentru ca le feresc de insolatie!"
Oaleo ce rasete, ce vacarm, ce distractie.
De pe aparatul pe care eram cocotata ma uit roate prin sala. Eram singura femeie.
Ii caut privirea tipului cu bancul, care si el la randul lui cauta privirile aprobatoare ale celorlatii tipi din sala.
Ma repereaza. Ma uit la el cu acea privire de leoaica, mama dojenitoare, fetita tulburata si prietena dezgustata.
A lesinat! Si-a cerut mii de scuze. A zis ca nu si-a dat seama ca sunt si femei in sala. M-a certat ca nu l-am oprit la timp! De parca eu stiam de ce le plac femeilor barbatii cu burta!
Toti ceilalti radeau de el. El nu mai prididea cu scuzele. Eu radeam cot la cot cu toti ceilalti. Si numaram.
Plec in sala de fete. 2 fete discutau ce au gatit si respectiv mancat aseara: salata boeuf, peste prajit, mamaliga si nu mai stiu ce. Am auzit cateva retete neinteresante. A fost pomenit chiar si brocoliul. Dar cu brnza rasa deasupra, ca altfel e gretos cica.
Concluziile sunt:
-femeile gatesc cu grasimi
-barbatii carora nu le gatesc femeile mananca mai sanatos
-malaiul de la Titan are nisip in el
-barbatii sunt porci, dar prefera sa fie doar cand sunt intre ei
In camera oarecum dedicata fetelor (dar nu exclusiv) era prea mare aglomeratia. M-am dus la cea oarecum a baietilor.
M-am urcat pe un aparat si am inceput sa numar constiincios 1 2 3 4...
Niste baieti (mai maricei, asa cam de varsta mea) vorbeau de regim alimentar: peste fript, mancaruri fara grasimi, salate...Plictisitor. 21 22 23 ...
La un moment dat, din discutia despre muschi si grasimi se naste o gluma. Un tip inalt, solid cu voce rasunatoare spune un banc.
"Ba, stiti de ce femeilor le plac barbatii cu burta? (pauza). Pentru ca le feresc de insolatie!"
Oaleo ce rasete, ce vacarm, ce distractie.
De pe aparatul pe care eram cocotata ma uit roate prin sala. Eram singura femeie.
Ii caut privirea tipului cu bancul, care si el la randul lui cauta privirile aprobatoare ale celorlatii tipi din sala.
Ma repereaza. Ma uit la el cu acea privire de leoaica, mama dojenitoare, fetita tulburata si prietena dezgustata.
A lesinat! Si-a cerut mii de scuze. A zis ca nu si-a dat seama ca sunt si femei in sala. M-a certat ca nu l-am oprit la timp! De parca eu stiam de ce le plac femeilor barbatii cu burta!
Toti ceilalti radeau de el. El nu mai prididea cu scuzele. Eu radeam cot la cot cu toti ceilalti. Si numaram.
Plec in sala de fete. 2 fete discutau ce au gatit si respectiv mancat aseara: salata boeuf, peste prajit, mamaliga si nu mai stiu ce. Am auzit cateva retete neinteresante. A fost pomenit chiar si brocoliul. Dar cu brnza rasa deasupra, ca altfel e gretos cica.
Concluziile sunt:
-femeile gatesc cu grasimi
-barbatii carora nu le gatesc femeile mananca mai sanatos
-malaiul de la Titan are nisip in el
-barbatii sunt porci, dar prefera sa fie doar cand sunt intre ei
Converse - Intoarcerea
Am primit rezultatele analizelor: Conversii sunt defecti! Prin urmare ii voi schimba.
Ma voi intoarce la magzin si voi fi clientul nesuferit. Voi proba tot ce o sa vreau. O sa ma dezmat cu toate modelele. Daca vanzatorul ma va grabi sa cumpar sau ma va asigura ca se lasa dupa cateva purtari, ii voi spune: draga, picioarele mele sunt prea sensibile ca sa indure chinul unor incaltari prea rigide. Converse mi-a emis si certificat de sensibila!
In fine, am sentimentul ca am invins. In Romania am returnat niste incaltari purtate pe motiv ca nu ma simteam bine in ele.
Felicitari mie pentru perseverenta!
Felicitari Customer Service Converse pentru profesioalism.
(imi pare rau ca nu am apucat sa le fac poza)
Ma voi intoarce la magzin si voi fi clientul nesuferit. Voi proba tot ce o sa vreau. O sa ma dezmat cu toate modelele. Daca vanzatorul ma va grabi sa cumpar sau ma va asigura ca se lasa dupa cateva purtari, ii voi spune: draga, picioarele mele sunt prea sensibile ca sa indure chinul unor incaltari prea rigide. Converse mi-a emis si certificat de sensibila!
In fine, am sentimentul ca am invins. In Romania am returnat niste incaltari purtate pe motiv ca nu ma simteam bine in ele.
Felicitari mie pentru perseverenta!
Felicitari Customer Service Converse pentru profesioalism.
(imi pare rau ca nu am apucat sa le fac poza)
joi, 5 februarie 2009
Converse - Povestea continua
Nu m-am lasat. Am scris la Customer Service in Romania si afara. Am scris cu lacrimi despre Converse. Am primit raspuns.
M-au sunat. Am discutat la telefon foarte profi despre care deget mai exact a fost afectat, cam pe unde simt ca ma roade pantoful, ce fel de cusaturi are, codul de pe limba.
Am decis telefonic ca panntofii nu au un defect de fabricatie efectiv, ci doar ca pielea din care sunt facuti e proasta. I-am dus la constatare.
Am facut PV de predare-primire si i-am trimis la service.
Acum cand scriu tenesi mei cred ca sunt pe masa unui specialist (sper ca le-a facut anestezie) care ii verifica.
Stau cu inima stransa: daca imi zic ca sunt ok, raman cu ei pe cap, dar cu satisfactia ca eu sunt mai sensibila decat standardele Converse.
Daca imi zic ca nu sunt ok, va trebui sa renunt la acest model si sa-mi iau altul, deci ceva se va rupe in sufletul meu.
Voi reveni cu continuarea.
M-au sunat. Am discutat la telefon foarte profi despre care deget mai exact a fost afectat, cam pe unde simt ca ma roade pantoful, ce fel de cusaturi are, codul de pe limba.
Am decis telefonic ca panntofii nu au un defect de fabricatie efectiv, ci doar ca pielea din care sunt facuti e proasta. I-am dus la constatare.
Am facut PV de predare-primire si i-am trimis la service.
Acum cand scriu tenesi mei cred ca sunt pe masa unui specialist (sper ca le-a facut anestezie) care ii verifica.
Stau cu inima stransa: daca imi zic ca sunt ok, raman cu ei pe cap, dar cu satisfactia ca eu sunt mai sensibila decat standardele Converse.
Daca imi zic ca nu sunt ok, va trebui sa renunt la acest model si sa-mi iau altul, deci ceva se va rupe in sufletul meu.
Voi reveni cu continuarea.
duminică, 1 februarie 2009
Converse - Dragoste cu sila
Cine ma stie, stie ca am la suflet brandul Converse.
Si stie cat de mult am promovat acest brand.
In ultima vreme insa ma tot gandeam ca ar trebui sa depasesc etapa Converse (pentru ca nu ma mai reprezinta atat de bine incaltamintea sport)
Am incercat sa-mi rup intr-un fel de la suflet incaltamintea Converse si sa ma orientez spre alt gen de incaltaminte. Aproape reusisem.
Insa...cum dragostea dintai se uita greu, am cazut in pacatul revenirii. Si mi-am achizitionat o pereche de Jack Purcell (de piele) dupa care tanjeam de ceva vreme.
Ei bine si iata cum dragostea s-a transformat intr-un calvar. Nu-i pot incalta. Sunt dintr-o piele de tabla, sunt rigizi, inflexibili si foarte grei.
Am crezut ca purtandu-i o zi, se lasa. M-a lasat pe mine pielea - am numai rani.
Mergeam si simteam cum cutite imi taie piele de pe degetele de la picioare.
Dar am insistat crezand ca daca dragoste e, va fi bine.
Nu a fost. Nu-i pot incalta. I-am dat jos din picioare in mijlocul strazii si am venit acasa calcand pe ei ca pe papuci.
Acasa i-am spalat si m-am uitat la ei. Sunt atat de frumosi, cum pot fi atat de prost facuti?
Sunt cele mai proaste incaltari pe care le-am avut vreodata. Nici nu le pot numi incaltari, sunt niste instrumente de tortura.
Dragoste ce sila nu se poate!
Si stie cat de mult am promovat acest brand.
In ultima vreme insa ma tot gandeam ca ar trebui sa depasesc etapa Converse (pentru ca nu ma mai reprezinta atat de bine incaltamintea sport)
Am incercat sa-mi rup intr-un fel de la suflet incaltamintea Converse si sa ma orientez spre alt gen de incaltaminte. Aproape reusisem.
Insa...cum dragostea dintai se uita greu, am cazut in pacatul revenirii. Si mi-am achizitionat o pereche de Jack Purcell (de piele) dupa care tanjeam de ceva vreme.
Ei bine si iata cum dragostea s-a transformat intr-un calvar. Nu-i pot incalta. Sunt dintr-o piele de tabla, sunt rigizi, inflexibili si foarte grei.
Am crezut ca purtandu-i o zi, se lasa. M-a lasat pe mine pielea - am numai rani.
Mergeam si simteam cum cutite imi taie piele de pe degetele de la picioare.
Dar am insistat crezand ca daca dragoste e, va fi bine.
Nu a fost. Nu-i pot incalta. I-am dat jos din picioare in mijlocul strazii si am venit acasa calcand pe ei ca pe papuci.
Acasa i-am spalat si m-am uitat la ei. Sunt atat de frumosi, cum pot fi atat de prost facuti?
Sunt cele mai proaste incaltari pe care le-am avut vreodata. Nici nu le pot numi incaltari, sunt niste instrumente de tortura.
Dragoste ce sila nu se poate!
Slumdog Millionaire - Cronica personala
Am vazut Slumdog Millionaire! Un film care m-a purtat de la sila (era sa vars), la ras tinandu-ma de burta si la lacrimi. Mda, ce sa-i fac, m-am comportat ca o casnica la filme indiene!
Un film de o calitate deosebita, chiar daca cu final previzibil (pe care insa scenaristul nu s-a agitat sa-l ascunda - pentru ca forta filmului nu vine din final).
Filmul imbina 2 filosofii opuse de viata: destinul sau asa e scris (latura pasiva a vietii) si nervul de a obtine ceea ce-ti doresti (latuta activa a vietii) chiar cu riscul de a te baga in cacat.
Desi unele imagini sunt cliseice si mesajele sunt evidente, mi-a placut acest film pentru cat de normal si natural este.
Mi-au placut actorii, mai ales copii si imaginile de tip poze. M-a facut sa ma imaginez turist in India si m-am rusinat gandindu-ma ca as fi in stare sa pozez saracia aceea colorata, doar ca sa ma infatuez ca am facut o poza misto!
Foarte tare filmul.
Un film de o calitate deosebita, chiar daca cu final previzibil (pe care insa scenaristul nu s-a agitat sa-l ascunda - pentru ca forta filmului nu vine din final).
Filmul imbina 2 filosofii opuse de viata: destinul sau asa e scris (latura pasiva a vietii) si nervul de a obtine ceea ce-ti doresti (latuta activa a vietii) chiar cu riscul de a te baga in cacat.
Desi unele imagini sunt cliseice si mesajele sunt evidente, mi-a placut acest film pentru cat de normal si natural este.
Mi-au placut actorii, mai ales copii si imaginile de tip poze. M-a facut sa ma imaginez turist in India si m-am rusinat gandindu-ma ca as fi in stare sa pozez saracia aceea colorata, doar ca sa ma infatuez ca am facut o poza misto!
Foarte tare filmul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)