Bucuresti. Drumul Taberei. 14 ianuarie 2009, aproximativ ora 19:00.
Sunt pieton. M-am reintors la societate. Pardon...la haita.
Trecere de pietoni si culoare rosu.
Pietonii care asteptau verde, erau insa gramada deja pe trecere.
Se pune verde la pietoni, insa o masina era deja foarte aproape de trecere.
O pietoanta isterica - probabil in criza - a inceput sa urle cat o tineu plamanii: e verde dobitocule, e verde f..uti mama ta, boule nu vezi ca e verde...si a continuat sa urle cat a putut de tare. Intre timp, masina se oprise.
(mentionez ca nu a existat nicio clipa vreun risc de accident, masina se deplasa foarte incet, iar vina era mai degraba a haitei de pietoni)
Ceilalti pietoni au inceput si ei ca la un sem sa urle: bai boule, luate-ar naiba, baaaaaa iti rupem masina, nenorocitule.
In cateva secunde masina omului era inconjurata de o haita in criza care urla incoerent.
Masina era clasa medie, un Opel cred, condusa de un barbat.
In masina ... un copilas!
Pe margine ...eu!
Ce am gandit eu stiu. Ce o fi gandit bietul copil?
Despre ce criza e vorba aici?
miercuri, 14 ianuarie 2009
miercuri, 7 ianuarie 2009
TEAaMO
Experienta TEAaMO sau asa cum arhitectul Ludwig Mies van der Rohe a spus: God is in the details.
Imi plac lucrurile, dar mai ales imi plac lucrurile bine facute. Atentia spre detaliu ma incanta si imi da o stare de bine.
Asta seara, intamplator, am ajuns sa beau un ceai in incinta Diverta. Eram cu un amic.
Cand farfuriutele cu cesti, ceaiuri, biscuiti au sosit, am fost atat de incantata de prezentare, incat am inceput sa fac poze cu telefonul mobil.
Ceaiul se cheama TEAaMO. Pentru cine vrea detalii http://www.tea-a-mo.com/teaamo
Cafeneaua se cheama CUP&CINO si face parte dintr-un lant de cafenele nemtesti. Habar nu aveam, am aflat asta seara.
Cel mai mult m-au impresionat clepsidrele.
Cea cu nisip rosu pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 5 minute. Ceai cu Rooibos, deci de culoare spre rosu.
Cea cu nisip verde pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 2 minute. Ceai verde, deci de culoare spre verde.
Fara sa stim, am comandat asa:
Eu ceai cu denumirea: Mrs Sophie
Amicul meu ceai cu denumirea: Sir Toby
God was in the details!
Poze
Imi plac lucrurile, dar mai ales imi plac lucrurile bine facute. Atentia spre detaliu ma incanta si imi da o stare de bine.
Asta seara, intamplator, am ajuns sa beau un ceai in incinta Diverta. Eram cu un amic.
Cand farfuriutele cu cesti, ceaiuri, biscuiti au sosit, am fost atat de incantata de prezentare, incat am inceput sa fac poze cu telefonul mobil.
Ceaiul se cheama TEAaMO. Pentru cine vrea detalii http://www.tea-a-mo.com/teaamo
Cafeneaua se cheama CUP&CINO si face parte dintr-un lant de cafenele nemtesti. Habar nu aveam, am aflat asta seara.
Cel mai mult m-au impresionat clepsidrele.
Cea cu nisip rosu pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 5 minute. Ceai cu Rooibos, deci de culoare spre rosu.
Cea cu nisip verde pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 2 minute. Ceai verde, deci de culoare spre verde.
Fara sa stim, am comandat asa:
Eu ceai cu denumirea: Mrs Sophie
Amicul meu ceai cu denumirea: Sir Toby
God was in the details!
Poze
luni, 5 ianuarie 2009
Prima experienta de client in 2009
Azi m-am trezit la 6:15am. Am coborat la masina la 7:15.
Masina...inghetata bocna. Nu aveam razuitoare, nu aveam spray de dezghetat si stiam ca lasasem masina fara lichid de parbriz - adica scuipinol. Am stat 5 minute la -8 grade si m-am decis sa plec la benzinaria din colt ca sa-mi iau cele necesare. Am condus inghetatat, adormita si am tinut drumul din amintire.
Intru in benzinarie. Era cam 7:23. Prima dimineata dupa concediu!!! Ce dimineata?! Era cu noaptea in cap!!!
Ma indrept spre un raft care parea ca este cu ce vreau eu.
Am luat o punga de scuipinol de 5l care rezista la -40 grade si ma uitam dupa racleta si dupa spray. Ma uiam si dormeam in fata raftului.
Brusc apare o doamna. Ma intreaba vesela: doriti ceva?
Ii raspund nesimtit de sec: da, 2 zile de concediu, un pat calduros, ceva de baut, niste fond de ten si o razuitoare de parbriz si un spray de dezghetat.
Se uita la mine, zambeste, imi spune fara cuvinte ca ma intelege si se duce la raft.
Incepe: racleta la 10 lei cu manusa, la 8 lei fara, la 6 lei e cam prost plasticul, mai am la 15 lei cu maner de cauciuc, insa asta are 3 functii, mai bine o luati pe asta cu manusa ca e frig e simpatica.
Ma uit la ea cu un singur ochi si ii fac semn - cea de 15 lei. Ma aproba.
Se duce la raftul de spray-uri: la 12 lei, la 16 lei, la 19 lei.
Intreb: mai mici?
Raspunde: da, uitati la 8 lei.
Ii fac semn ca il iau.
Mi-l da jos de pe raft.
Mai doriti si altceva? In afara de concediu, ca nu am sa va dau ca si eu vreau!
Nu, multumesc.
Dementiala a fost femeia asta. Plina de energie, vesela, m-a ajutat cu adevarat, nu doar s-a facut. Mi-a dat o stare buna.
Ma duc la casa, platesc si sunt intrebata de casier: Doriti sa vina un baiat sa va ajute cu lichidul? Ma uit aproape panicata (astia vor ceva de la mine!): nu, ma descurc.
Ies afara. Deschid capota. Nu reusesc sa o fac sa stea. Din intuneric apare un nene. Stati asa domnisora ca va ajut eu. Si imi ia capota, o sprijina, imi deschide lichidul - pentru ca stia el ca se deschide greu - mi-l toarna.
M-am urcat in masina. Ma ciupeam sa imi dau seama daca visez.
Romania, ora 7:30 am, frig al naibii, 3 oameni politicosi intr-o benzinarie.
Am pus un CD cu Jazz si timp de 1h10 nici nu am vazut ca am stat in trafic.
Bravo Petrom V!
Masina...inghetata bocna. Nu aveam razuitoare, nu aveam spray de dezghetat si stiam ca lasasem masina fara lichid de parbriz - adica scuipinol. Am stat 5 minute la -8 grade si m-am decis sa plec la benzinaria din colt ca sa-mi iau cele necesare. Am condus inghetatat, adormita si am tinut drumul din amintire.
Intru in benzinarie. Era cam 7:23. Prima dimineata dupa concediu!!! Ce dimineata?! Era cu noaptea in cap!!!
Ma indrept spre un raft care parea ca este cu ce vreau eu.
Am luat o punga de scuipinol de 5l care rezista la -40 grade si ma uitam dupa racleta si dupa spray. Ma uiam si dormeam in fata raftului.
Brusc apare o doamna. Ma intreaba vesela: doriti ceva?
Ii raspund nesimtit de sec: da, 2 zile de concediu, un pat calduros, ceva de baut, niste fond de ten si o razuitoare de parbriz si un spray de dezghetat.
Se uita la mine, zambeste, imi spune fara cuvinte ca ma intelege si se duce la raft.
Incepe: racleta la 10 lei cu manusa, la 8 lei fara, la 6 lei e cam prost plasticul, mai am la 15 lei cu maner de cauciuc, insa asta are 3 functii, mai bine o luati pe asta cu manusa ca e frig e simpatica.
Ma uit la ea cu un singur ochi si ii fac semn - cea de 15 lei. Ma aproba.
Se duce la raftul de spray-uri: la 12 lei, la 16 lei, la 19 lei.
Intreb: mai mici?
Raspunde: da, uitati la 8 lei.
Ii fac semn ca il iau.
Mi-l da jos de pe raft.
Mai doriti si altceva? In afara de concediu, ca nu am sa va dau ca si eu vreau!
Nu, multumesc.
Dementiala a fost femeia asta. Plina de energie, vesela, m-a ajutat cu adevarat, nu doar s-a facut. Mi-a dat o stare buna.
Ma duc la casa, platesc si sunt intrebata de casier: Doriti sa vina un baiat sa va ajute cu lichidul? Ma uit aproape panicata (astia vor ceva de la mine!): nu, ma descurc.
Ies afara. Deschid capota. Nu reusesc sa o fac sa stea. Din intuneric apare un nene. Stati asa domnisora ca va ajut eu. Si imi ia capota, o sprijina, imi deschide lichidul - pentru ca stia el ca se deschide greu - mi-l toarna.
M-am urcat in masina. Ma ciupeam sa imi dau seama daca visez.
Romania, ora 7:30 am, frig al naibii, 3 oameni politicosi intr-o benzinarie.
Am pus un CD cu Jazz si timp de 1h10 nici nu am vazut ca am stat in trafic.
Bravo Petrom V!
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Feliz Ano Nuevo
La multi ani!
Multumesc ca mi-ati fost alaturi in 2008!
Va astept si in 2009.
Voi veni cu impresii din Barcelona. Si poate cu o noua prezentare a blogului. Nu stiu inca care anume, sa vedem ce inspiratie voi avea!
Sa fim copii!
Multumesc ca mi-ati fost alaturi in 2008!
Va astept si in 2009.
Voi veni cu impresii din Barcelona. Si poate cu o noua prezentare a blogului. Nu stiu inca care anume, sa vedem ce inspiratie voi avea!
Sa fim copii!
vineri, 26 decembrie 2008
Cat de des sa schimbi jobul?
E o intrebare care framanta pe toata lumea deopotriva. Pe specialistii in recrutare, pe cei in formarea echpelor, pe actionari si pe angajati.
Exista deja si teorii cu privire la cat de des sa schimbi locul de munca, activitatea, firma, domeniul.
Eu am schimbat in 8 ani de 4 ori. Fiecare schimbare mi-a adus energia pozitiva a unui nou inceput, un plus de oameni noi pe care i-am cunoscut, satisfactia invatarii unor lucruri noi.
Nu sunt genul de persoana care sa fie multumita cand cunoaste foarte bine activitatea pe care o are de facut si nu mai are stresul necunoscutului. Din contra.
Am stiut mereu despre mine ca nu voi sta mult in acelasi loc si ca voi avea mereu nevoie de schimbari, ca sa imi alimentez motivarea.
Insa de la ultima schimbare am aflat ceva nou.
Cand pleci, lasi oameni care iti sunt atat de dragi, care ajung sa-ti fie mai mult decat colegi si de care ti se face un dor necunoscut si nefiresc.
Iar timpul devine din ce in ce mai aspru cu noi si desi e o bucurie sa ai multi prieteni, acesti prieteni devin o sursa de stomac strans, pentru ca nu mai apuci sa-i vezi desi iti doresti.
In concluzie, de la ultimele 2 locuri de munca am castigat multi oameni dragi in viata mea pe care nu mai apuc sa-i vad si asta imi provoaca o stare de apatie si tristete.
Asa ca ...la intrebare cat de des e bine sa-mi schimb locul de munca, eu nu am un raspuns, insa clar voi tine cont de acum incolo de aceste variabile - sentimente care se nasc in comunitati din astea de munca, timpul, dorul, lipsa unor oameni cu care te obisnuiesti sa-ti peteci timpul.
Exista deja si teorii cu privire la cat de des sa schimbi locul de munca, activitatea, firma, domeniul.
Eu am schimbat in 8 ani de 4 ori. Fiecare schimbare mi-a adus energia pozitiva a unui nou inceput, un plus de oameni noi pe care i-am cunoscut, satisfactia invatarii unor lucruri noi.
Nu sunt genul de persoana care sa fie multumita cand cunoaste foarte bine activitatea pe care o are de facut si nu mai are stresul necunoscutului. Din contra.
Am stiut mereu despre mine ca nu voi sta mult in acelasi loc si ca voi avea mereu nevoie de schimbari, ca sa imi alimentez motivarea.
Insa de la ultima schimbare am aflat ceva nou.
Cand pleci, lasi oameni care iti sunt atat de dragi, care ajung sa-ti fie mai mult decat colegi si de care ti se face un dor necunoscut si nefiresc.
Iar timpul devine din ce in ce mai aspru cu noi si desi e o bucurie sa ai multi prieteni, acesti prieteni devin o sursa de stomac strans, pentru ca nu mai apuci sa-i vezi desi iti doresti.
In concluzie, de la ultimele 2 locuri de munca am castigat multi oameni dragi in viata mea pe care nu mai apuc sa-i vad si asta imi provoaca o stare de apatie si tristete.
Asa ca ...la intrebare cat de des e bine sa-mi schimb locul de munca, eu nu am un raspuns, insa clar voi tine cont de acum incolo de aceste variabile - sentimente care se nasc in comunitati din astea de munca, timpul, dorul, lipsa unor oameni cu care te obisnuiesti sa-ti peteci timpul.
Sperante si vise
Nu pot din punct de vedere psihologic sa-mi explic de ce sfarsitul unui an naste in oameni tendinta de a analiza a si de a planifica. De ce privim ziua de 31 decembrie ca ultima in care mai putem face ce ne-am dorit sau propus si inca nu am facut si de ce ziua de 1 ianuarie este deja prima zi din care trebuie sa lucram la noile planuri.
Nici eu nu sunt departe de acest comportament.
Am scris intr-un post precendent cateva din lucrurile frumoase din 2008. Pentru ca am vrut sa-mi intiparesc bine in minte ca 2008 este un an frumos. La fel ca 2009. Si la fel ca orice alt an care a trecut sau care va veni.
Pentru 2009 imi doresc si imi propun sa sper si sa visez. Si mai mult decat atat imi doresc sa nu ma apuce decembrie 2009 pana sa-mi dau seama ca 2009 e un an frumos!
Nici eu nu sunt departe de acest comportament.
Am scris intr-un post precendent cateva din lucrurile frumoase din 2008. Pentru ca am vrut sa-mi intiparesc bine in minte ca 2008 este un an frumos. La fel ca 2009. Si la fel ca orice alt an care a trecut sau care va veni.
Pentru 2009 imi doresc si imi propun sa sper si sa visez. Si mai mult decat atat imi doresc sa nu ma apuce decembrie 2009 pana sa-mi dau seama ca 2009 e un an frumos!
miercuri, 24 decembrie 2008
Draga Mos Craciun
Ma pregatesc sa plec la munca, desi teoretic am liber.
Beau o cafea excelenta.
Nu am apucat sa-ti scriu scrisoare si am si vorbit urat mult in ultima vreme.
Dar eu totusi cred ca vei veni.
Sa stii ca cineva odata mi-a spus ca de fat Craciunul e in fiecare zi. Si m-am ratzoit la el si i-am zis ca nu e asa. Apoi m-am mai gandit si am zis ca poate asa o fi, o fi in fiecare zi!
Dar sa stii, Mos Craciun, ca eu pe 24 spre 25 te astept si ca te astept in fiecare an cu emotie.
Si iti multumesc pentru tot ce mi-ai adus pana acum, chiar daca, poate de multe ori, am fost trista ca mi-ai adus altceva decat iti scrisesem.
Abia astept sa vad ce-mi aduci diseara!
Hai...lasa netul, ca te asteptam!
Beau o cafea excelenta.
Nu am apucat sa-ti scriu scrisoare si am si vorbit urat mult in ultima vreme.
Dar eu totusi cred ca vei veni.
Sa stii ca cineva odata mi-a spus ca de fat Craciunul e in fiecare zi. Si m-am ratzoit la el si i-am zis ca nu e asa. Apoi m-am mai gandit si am zis ca poate asa o fi, o fi in fiecare zi!
Dar sa stii, Mos Craciun, ca eu pe 24 spre 25 te astept si ca te astept in fiecare an cu emotie.
Si iti multumesc pentru tot ce mi-ai adus pana acum, chiar daca, poate de multe ori, am fost trista ca mi-ai adus altceva decat iti scrisesem.
Abia astept sa vad ce-mi aduci diseara!
Hai...lasa netul, ca te asteptam!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)