Joaca de-a teamwork sau ce se intelege prin team player

Ne place tare mult sa luam concepte care ni se par ca suna bine si sa le bagatelizam, ba mai mult sa le utilizam pana la epuizare si pana la ridicol.

Copil fiind am invatat de la primii mei antrenori ce inseamna a teamwork. Atunci am invatat ce inseamna sa fi un team player, desi habar nu aveam cum ma va urmari acest concept in anii ce urmau sa vina. A fost al naibii de greu sa accept ca daca o coechipiera era pe o pozitie mai buna pe semicerc era mai bine sa-i dau o pasa si sa-i cedez intr-un fel laurii unui gol.
Peste ani...au venit americanii cu firmele de training si marile corporatii s-au imbibat cu notiuni una mai pompoasa decat alta. Vreo cativa ani chiar am umblat cu un abtibild lipit de legitimatia de acces in fima la care lucram pe care scria I am a team player!
Conceptul de teamwork inglobeaza niste valori absolut minunate, dar ce pacat ca unii patroni sau manageri dupa ce au venit de la cursuri au inteles ca trebuie sa construiasa echipe care sa functioneze ca in manual. Partea cu individualismul s-a uitat. Probail s-a predat inainte de pauza de cafea.

Azi conceputul de team player inseamna mai peste tot sacrificarea interesului individual si a personalitatii individului in detrimentul unui interes al unor membrii din "echipa" care au putere de decizie mai mare. Libertatea de alegere si democratia micilor decizii au murit odata cu intelegerea gresita a ceea ce inseamna teamwork.

Iata cum scutirile la orele de sport din scoala generla si liceu isi arata coltii azi!

Fitness cu baieti sau cu fetele?

Azi dimineata la o sala de cartier.
In camera oarecum dedicata fetelor (dar nu exclusiv) era prea mare aglomeratia. M-am dus la cea oarecum a baietilor.
M-am urcat pe un aparat si am inceput sa numar constiincios 1 2 3 4...
Niste baieti (mai maricei, asa cam de varsta mea) vorbeau de regim alimentar: peste fript, mancaruri fara grasimi, salate...Plictisitor. 21 22 23 ...
La un moment dat, din discutia despre muschi si grasimi se naste o gluma. Un tip inalt, solid cu voce rasunatoare spune un banc.
"Ba, stiti de ce femeilor le plac barbatii cu burta? (pauza). Pentru ca le feresc de insolatie!"
Oaleo ce rasete, ce vacarm, ce distractie.
De pe aparatul pe care eram cocotata ma uit roate prin sala. Eram singura femeie.
Ii caut privirea tipului cu bancul, care si el la randul lui cauta privirile aprobatoare ale celorlatii tipi din sala.
Ma repereaza. Ma uit la el cu acea privire de leoaica, mama dojenitoare, fetita tulburata si prietena dezgustata.
A lesinat! Si-a cerut mii de scuze. A zis ca nu si-a dat seama ca sunt si femei in sala. M-a certat ca nu l-am oprit la timp! De parca eu stiam de ce le plac femeilor barbatii cu burta!
Toti ceilalti radeau de el. El nu mai prididea cu scuzele. Eu radeam cot la cot cu toti ceilalti. Si numaram.

Plec in sala de fete. 2 fete discutau ce au gatit si respectiv mancat aseara: salata boeuf, peste prajit, mamaliga si nu mai stiu ce. Am auzit cateva retete neinteresante. A fost pomenit chiar si brocoliul. Dar cu brnza rasa deasupra, ca altfel e gretos cica.

Concluziile sunt:
-femeile gatesc cu grasimi
-barbatii carora nu le gatesc femeile mananca mai sanatos
-malaiul de la Titan are nisip in el
-barbatii sunt porci, dar prefera sa fie doar cand sunt intre ei

Converse - Intoarcerea

Am primit rezultatele analizelor: Conversii sunt defecti! Prin urmare ii voi schimba.
Ma voi intoarce la magzin si voi fi clientul nesuferit. Voi proba tot ce o sa vreau. O sa ma dezmat cu toate modelele. Daca vanzatorul ma va grabi sa cumpar sau ma va asigura ca se lasa dupa cateva purtari, ii voi spune: draga, picioarele mele sunt prea sensibile ca sa indure chinul unor incaltari prea rigide. Converse mi-a emis si certificat de sensibila!
In fine, am sentimentul ca am invins. In Romania am returnat niste incaltari purtate pe motiv ca nu ma simteam bine in ele.
Felicitari mie pentru perseverenta!
Felicitari Customer Service Converse pentru profesioalism.
(imi pare rau ca nu am apucat sa le fac poza)

Converse - Povestea continua

Nu m-am lasat. Am scris la Customer Service in Romania si afara. Am scris cu lacrimi despre Converse. Am primit raspuns.
M-au sunat. Am discutat la telefon foarte profi despre care deget mai exact a fost afectat, cam pe unde simt ca ma roade pantoful, ce fel de cusaturi are, codul de pe limba.
Am decis telefonic ca panntofii nu au un defect de fabricatie efectiv, ci doar ca pielea din care sunt facuti e proasta. I-am dus la constatare.
Am facut PV de predare-primire si i-am trimis la service.
Acum cand scriu tenesi mei cred ca sunt pe masa unui specialist (sper ca le-a facut anestezie) care ii verifica.
Stau cu inima stransa: daca imi zic ca sunt ok, raman cu ei pe cap, dar cu satisfactia ca eu sunt mai sensibila decat standardele Converse.
Daca imi zic ca nu sunt ok, va trebui sa renunt la acest model si sa-mi iau altul, deci ceva se va rupe in sufletul meu.

Voi reveni cu continuarea.

Converse - Dragoste cu sila

Cine ma stie, stie ca am la suflet brandul Converse.
Si stie cat de mult am promovat acest brand.
In ultima vreme insa ma tot gandeam ca ar trebui sa depasesc etapa Converse (pentru ca nu ma mai reprezinta atat de bine incaltamintea sport)
Am incercat sa-mi rup intr-un fel de la suflet incaltamintea Converse si sa ma orientez spre alt gen de incaltaminte. Aproape reusisem.

Insa...cum dragostea dintai se uita greu, am cazut in pacatul revenirii. Si mi-am achizitionat o pereche de Jack Purcell (de piele) dupa care tanjeam de ceva vreme.

Ei bine si iata cum dragostea s-a transformat intr-un calvar. Nu-i pot incalta. Sunt dintr-o piele de tabla, sunt rigizi, inflexibili si foarte grei.
Am crezut ca purtandu-i o zi, se lasa. M-a lasat pe mine pielea - am numai rani.
Mergeam si simteam cum cutite imi taie piele de pe degetele de la picioare.
Dar am insistat crezand ca daca dragoste e, va fi bine.
Nu a fost. Nu-i pot incalta. I-am dat jos din picioare in mijlocul strazii si am venit acasa calcand pe ei ca pe papuci.

Acasa i-am spalat si m-am uitat la ei. Sunt atat de frumosi, cum pot fi atat de prost facuti?
Sunt cele mai proaste incaltari pe care le-am avut vreodata. Nici nu le pot numi incaltari, sunt niste instrumente de tortura.

Dragoste ce sila nu se poate!

Slumdog Millionaire - Cronica personala

Am vazut Slumdog Millionaire! Un film care m-a purtat de la sila (era sa vars), la ras tinandu-ma de burta si la lacrimi. Mda, ce sa-i fac, m-am comportat ca o casnica la filme indiene!
Un film de o calitate deosebita, chiar daca cu final previzibil (pe care insa scenaristul nu s-a agitat sa-l ascunda - pentru ca forta filmului nu vine din final).
Filmul imbina 2 filosofii opuse de viata: destinul sau asa e scris (latura pasiva a vietii) si nervul de a obtine ceea ce-ti doresti (latuta activa a vietii) chiar cu riscul de a te baga in cacat.
Desi unele imagini sunt cliseice si mesajele sunt evidente, mi-a placut acest film pentru cat de normal si natural este.
Mi-au placut actorii, mai ales copii si imaginile de tip poze. M-a facut sa ma imaginez turist in India si m-am rusinat gandindu-ma ca as fi in stare sa pozez saracia aceea colorata, doar ca sa ma infatuez ca am facut o poza misto!
Foarte tare filmul.

Criza si reorientarea profesionala

Imi scrie un prieten

"E belita rau in cazul meu. Cica trebe sa imi schimb atitundinea si sa fiu optimist
nu se stie daca mai fac pureci pe aici 2 sau 3 luni :):)
E piatza nasoala , e greu, suntem scumpi ca e marca PREMIUM, concurenta ne calca in picioare :):)
Pana mea, nu stiu ce sa va intampla si unde oi ajunge :):)
Ma duc sa imi cumpar 2 iepuri si ma apuc sa intemeiz ferma aia de iepuri :):) le dau drumul prin padure mai mananca si vulpile, dar tot imi mai raman si mie 2 sau 3 iepurasi :):)"

Ii raspund: "Off ce-mi place de tine, ca te descurci, vezi oportunitatile in perioada crizei. Te iubesc"

Imi raspunde:
"Si asa sarac cum o sa ajung? O sa vii tu de la bucuresti cu pantof cu toc, geanta armani si fustitza versache in mijlocul campului sa ma vezi cum alerg dupe epuri?"

Ma intreb acum: as putea iubi un barbat care alearga dupa mai multi iepuri?