Greu

Greu.

Tot ce mi se intampla e greu. Vreau sa fac prea multe dintr-o data si ma simt neputincioasa. Mi-e atat de frica, incat abia mai respir. Vreau sa-mi gasesc jumatatea. Cat timp nu am vrut sa o gasesc, dar nu o aveam, singuratatea nu parea atat de grea. Din clipa (si chiar vorbesc de clipe) in care am hotarat sa fac curat si sa o iau de la capat, totul pare al naibii de greu. Confortul unei relatii gresite, dar vechi era fantastic de placut. Disconfortul de a incepe o cautare este dureros. Doare ca operaia de molar, numai ca nu doare in gura, ci in stomac. Inima mea e in stomac. Sufar, dar nu inteleg de ce sufar. Singura eram si pana ieri, azi nu sunt mai singura decat ieri, dar azi pare atat de pustiu. A privi realitatea in ochi mi se pare similar cu a iesi dezbracata din casa si a ma plimba prin piata. Am senzatia ca imi scrie mare in frunte: "femeie batrana, singura si nefericita". Nu vreau sa-mi scrie nimic in frunte. Imi scrie destul in capul meu.

Vreau sa-mi schimb jobul. Cat timp nu am vrut cu adevarat, parea ca acolo, dincolo, e o lume de oportunitati. Din ziua in care am decis sa schimb, pare ca eu am cel mai bun job sau cel putin ca asta mi se potriveste cel mai bine. Am brusc senzatia ca nu sunt in stare de mai mult sau ca de fapt nici nu vreau mai mult.

Am hotarat sa duc o viata mai sanatoasa: sa fac sport, sa manac mai sanatos. M-a tinut cateva ore, pana la primul kfc.

Am hotarat ca o data pe luna, in fiecare luna sa fac un tratament cosmetic. La primul, cand eram pe masa de cosmetica, imi trecuse prin cap chiar sa fac 2 in prima luna. Au trecut 6 luni pana la al-2lea.

Un prieten mi-a spus candva ca frica e cel mai pervers sentiment. Ca frica acopera tot si nu mai esti capabil sa simti nimic altceva. Mi-e al naibii de frica.