Primul cuvant pe care l-am scris cand aveam 5 ani a fost: DINAMO. Cu litera N scris invers. Cu un pix rosu pe o jumatate de coala de hartie. Tata tinea cu Steaua. Varul meu cu Dinamo. Normal ca am decis sa tin cu Dinamo. Apoi, incet, incet mi-am dat seama ca nu mai pot renunta. Si ca odata ce ai devenit suporter al unei echipe esti cu acea echipa la bine si la rau mereu.
Si am fost. 26 de ani!
Dupa 26 de ani am decis sa nu mai fiu suporter al echipei Dinamo. M-am intrebat: e etic, e moral, dar de ce sustin aceasta echipa, pentru ce, ce imi aduce mie aceasta legatrua cu aceasta echipa? Si atunci cand mi-am raspuns la toate aceste intrebari, m-am simtit eliberata.
Nu, nu am nicio obligatie morala sa sustin o echipa care de ani de zile nu mi-a mai adus nicio satisfatie, care joaca un fotbal pe care efectiv nu-l mai urmaresc cu placere.
Adio alb si rosu! A fost frumos, dar nu mai e! Succes!
3 comentarii:
Draga mea Tina,
ca un fan (deocamdata) al Stelei as putea spune ca ai luat o decizie inteleapta. Nu cred ca se pune problema de moralitate sau etica aici. Nu cred (atat cat te cunosc eu) ca ai avut beneficii de pe urma faptului ca ai fost fan al lui Dinamo. Acelasi lucru as putea spune si despre mine. Nervi tocati aiurea, implicatii emotionale mai mult decat nejustificate. Poate e cazul sa te urmez si sa le urez "alor mei" sa incerce sa mai limiteze numarul de goluri primite ( "gimme five man!" :) )
Brasoveanu'
PS: Cand ne vedem si noi la o bere?? Ca doar suntem vecini?
ce tare, chiar ai fost dinamovista? Eu teoretic sunt stelist, dar de cand nu mai joaca nimic mi s-a cam luat de fotbal, Steaua, Becali, etc. Noroc ca nu mai am televizor in casa de vreo 2 ani, ca am renuntat la vizionarea etapelor, care erau o pierdere imensa de timp. Apropo, precum zice si Brasoveanu', stelistii mai nou se saluta cu "Gimme five!" :):):):):):):):):):)
Te pup, Vlad.
Trimiteți un comentariu