politica si gripa

Sunt dezamagita, nu mai cred in niciun parid, nu mai cred in minuni electorale, locuiesc intr-un cartier care se izoleaza pe zi ce trece de centrul orasului. Nu pot pleca dimineata devreme de acasa si nu pot veni seara tarziu de teama cainilor. Ma uit pe geam si vad o imensa ghena de gunoi.
Ma uit pe YouTube si vad videoclipuri cu oameni care vor sa fie votati si arata mai patetic decat niste maimute la circ (imi cer scuze maimutelor ca m-am folosit de comparatie).
Sunt liberala in gandire si practic meserii liberale. Ma simt mai aproape de aceasta doctrina. Ce fac maine? Ma duc la vot? Nu ma duc? (o scuza as avea sa nu ma duc, am o gripa teribila).

Daca ma duc, de ce ma duc? Daca nu ma duc, de ce nu ma duc?
M-am saturat sa ma duc sa votez pe cineva doar ca sa nu iasa altcineva.
Dar daca iese totusi altcineva? Mi-e groaza.
O sa ma duc la vot. Macar sa stiu ca nu va fi si vina mea.

despre lucruri care se termina

Exista multe forme de atitudine in fata lucrurilor pe care nu le putem controla: renuntarea, revolta, indarjirea, lupta, automotivatia, ambitia, descurajarea, asteptarea etc.
Ce facem cand unele lucruri se termina? Si cand nu putem opri procesul, oricat am vrea?
Oricat am vrea, cand universul nu mai pompeaza energie in ceva, acel ceva se termina.

Cand totul merge conform dorintelor si obiectivelor noastre, ne simtim minunat si minunati. Eroi!
Cand ceva incepe sa se termine se naste o gaura prin care se scurge toata energia din acel lucru, iar noi asistam neputinciosi la scurgere. Brusc ne simtim vinovati. Invinsi!

Din timp in timp orice sistem e supus scurgerilor de energie si respectivul sistem pare ca se prabuseste. De fapt sunt doar perioade cand, daca am fi destul de intelepti, ar trebui sa ne odihnim mental si sufleteste pentru etapa urmatoare.

Economisirea energiei si cautarea unui nou drum sunt cele mai bune solutii in fata lucrurilor care se termina in mod natural si oarecum firesc. Aceasta economisire de energie e o forma de atitudine pe care o consider pozitiva.
Si nu are nicio legaura cu abandonul sau renuntarea.

Bomboane Ferrero Roche

Eram la Billa, stateam la coada la casa.In fata mea o nesimtita.O femeie extrem de nesimtita. A enervat-o pe vanzatoare (care nici ea nu era vreo nevinovata, dar in context macar era aia mai buna) si a enervat inca 3 persoane din spatele meu.

Pe mine nu m-a enervat. Sau am reusit eu sa nu ma enervez. Mi-a fost mila de vanzatoare. Stiam ca daca intervin sa-i iau partea, as fi castigat disputa verbala cu nesimtita, dar nu am intervenit. Oamenii de la coada au incercat sa ma faca sa fiu de partea lor. Nu au reusit, pentru ca NU am vrut sa ma bag.

Cantam o melodie in capul meu.

Mi-am pus pe banda si un pachet de 3 bomboane Ferrero Roche.
Dupa multe minute nesimtita care ne-a tinut pe toti dupa toanele ei nejustificate a terminat circul si a plecat. Am urmat eu. Am desfacut cutia de bomboane si am servit-o pe vanzatoare si pe urmatorii 2 clienti de dupa mine.
Multumesc bomboanelor Ferrero Roche pentru ca au fost acolo cand am avut nevoie de ele!

Atat.

un post despre putin

ca sa citesti acest post ai nevoie de:
o cafea (dupa caz se poate orice alta bautura preferata)
snorul dat drumul la pc si clic aici:
http://www.youtube.com/watch?v=qTTGX27fsA4

Este un post despre putin, despre cat de putin avem nevoie sa ne regasim calmul si echilibrul.
Dupa o saptamna care a trecut ca 2h intense de munca, mi-am revenit cu un dus, cu o cafea buna si cu melodia asta.
Ieri am plecat la Timisoara cu noaptea in cap, cu sosete diferite in picioare, pe care le-am vazut cand mi le-am pus, dar eram prea adormita ca sa le schimb.
Nu mi-am dat insa seama de implicatii decat atunci cand a trebuit sa ma descalt la aeroport.
Cand eram copil mi-a intrat o dracie in cap; pe care nu am putut sa mi-o scot nici pana azi: cand plec de acasa sa plec curata, schimbata si aranjata, pt ca poate da vreo masina peste mine si ajung la spital si ma vad aia nearanjata si rad de mine. Asta e, o prostie, stiu, dar mereu incerc sa ies din casa pusa la punct. Ieri dimineata am avut grija de tot, mai putin de sosete.
Din aceasta scapare, a fost un pic neplacut la aeroport :)

Imi plac cafeaua Julius Meinl si Jazz-ul.
Weekend frumos, eu ma duc sa vizitez Bucurestiul!

Nu e banc, e o povata

Primita de la prietena mea Ligia! Saru'mana.

Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii: cativa oameni care-au urcat, cativa care-au coborat si totul a fost ok.
La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicand: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.
V-am spus ca soferul avea cam 1,60 m, era slabanog si genul de om bland?... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat.
Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...
Pana cand soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si alte arte martiale.
Dupa cateva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?"
Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".
Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI!

De la un deget la nimic

Ii dai cuiva un deget, iti ia toata mana. Asta e, se mai intampla si nu doare chiar asa tare. E si vina ta, ca accepti sa-ti dai degetele oricui, fara studiu prealabil.
Ii dai cuiva toata mana, iti ia si jumate din coaste. Asta e, se mai intampla si nu doare asa tare. Oricum, e clar inca de la deget ca e si vina ta.
Si tot asa ajungi intr-o zi sa realizezi (daca mai realizezi) ca ti s-a luat totul. E, asta e, se mai intampla si oricum tu stii deja ca e vina ta si ca te-ai complacut in situatia asta inca de la deget.
Si in definitiv, poate asa esti tu, mai altruist.
Devine insa dureros in ziua cand cel care ti-a luat practic totul, si se uita in ochii tai si iti zice: ma, dar tu chiar nu ai sa dai nimic?

Proasta din intersectie

Cine? Eu!
Unde? Eroilor. Bucuresti.
Cand? Asta seara.

Am facut un exercitiu de vointa. Eram prima la stop. In spatele meu garla masini, in fata mea garla, din sanga veneau garla (seara din dr taberei spre centru???), din dreapta veneau garla. Cand s-a pus verde nu am trecut ca blocam grilajul. Vaaaaaiii ce mi-ai luat-o! Recunosc, nu ma grabeam, nu aveam nervi, nu aveam decat un mare grad de oboseala. Si sictir. Atat. M-au claxonat, m-au injurat, dar eu nu m-am clintit. M-au depasit! Toti! Si au blocat intersectia. Stateam si ma uitam la ei. Evident daca as fi continuat si la urmatorul verde si la urmatorul si la urmatorul...stateam lejer vreo 30 minute pe loc. Nu am avut destula rabdare. Dar mai incerc intr-o seara. Promit! Aviz celor din spatele meu :))

The white paper - Kahlil Gibran

Said a sheet of snow-white paper, "Pure was I created, and pure will I remain for ever. I would rather be burnt and turn to white ashes than suffer darkness to touch me or the unclean to come near me."

The ink-bottle heard what the paper was saying, and it laughed in its dark heart; but it never dared to approach her. And the multicoloured pencils heard her also, and they too never came near her.

And the snow-white sheet of paper did remain pure and chaste for ever - pure and chaste - and empty.