Mana mea stanga ar fi in locul piciorului drept, ochiul stang mi-ar atarna in coltul gurii strambe, nasul mi-ar sta tantos in crestetul capului, sexul mi-ar fi la vedere - cam pe la genunchiul drept.
Greselile mele ar fi probabil incercari de a cocheta cu infinitul, cuvintele mi-ar fi un vals vienez, iar dorintele si patimile mi-ar fi zambile si maci delicati pe un camp de iarba.
Dar nu l-am intalnit pe Pablo Ruis si a lui fermecata oglinda sparta in zeci de bucati.
Am avut nenorocul de a ma oglindi doar in oglinzi nesparte.
(Nota: nu tot ceea ce mancam are gust, nu tot ceea ce bem ne stinge setea si nu tot ceea ce citim ni se adreseaza)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu