Frumusetea a tot ceea ce exista, fie ca e natura, fie ca sunt ceilalti oameni consta in diferente. E drept ca in functie de felul in care privesti lucrurile, ca in functie de distanta de la care privesti lucrurile, in functie de scopul in care te uiti la lucruri poti gasi fie similitudini, fie discrepante imense intre lucruri, intre oameni.
Si mai ales despre oameni as vrea sa vorbesc. In definitiv, din avion privind, suntem la fel. Maini, picioare, circulatia mica, circulatia mare, inspiram oxigen, expiram bioxid de carbon, avem apa in compozitie si lista ar putea continua.
Invatam, muncim, visam, vrem, dorim, calatorim, speram, iubim, detestam, suferim, ne bucuram, ne doare, ne lovim, ne vindecam si lista ar putea continua.
Si totusi exista ceva atat de puternic si atat de concentrat, o esenta a ceva ce nu inteleg, ce nu se explica prin nicio masura clara si care ne diferentiaza pana nu mai semanam deloc.
Suntem, undeva in noi, in adancimea la care ajungem rar, atat de diferiti incat daca nu ne-am percepe formele, ci doar aceste concentrari de NOI INSINE am putea jura ca suntem entitati din lumi diferite.
Pana aici nu am zis nimic nou si nici macar interesant (si nici in continuare nu voi zice).
Am insa o intrebare: ce ii determina pe unii oameni sau care este motorul, generatorul de energie care sustine eforturile unor oameni de a fi altceva, numai ceea ce sunt nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu