Andone de la CFR Cluj la Gara

Sunt dinamovitsa, blonda si sensibila.
Imi place sportul in general si imi place fotbalul in mod special.
Ziua de azi mi-a adus aminte de cum am inceput eu sa fac prajitura cu caise.
Prima data nu mi-a iesit. Aveam reteta si ingredientele necesare, dar nu am stiut sa reglez temperatura la cuptor. Bani aruncati. A doua oara a iesit mai bine, dar inca necoapta in mjloc si caisele erau cam acre. Mai bine cumparam de la cofetarie! A treia oara inca ma mai uitam peste reteta , insa stiam deja cam cum stau treburile, a iesit ceva mai buna. A patra oara mi-am dat seama fara sa fi citit in reteta ca zaharul e bine sa fie adaugat in albusuri dupa ce le bat pana devin spuma.
Azi fac una din cele mai bune prajituri cu caise pe care eu am mancat-o vreodata!

Lui Andone la CFR Cuj i-a iesit din prima: Event Campionatul si Cupa României in sezonul 2007-2008.
Bravo domnu' Andone, va zice o bucatareasa dinamovista!
Bravo si la gara, va zice managementul CFR-ului.

Pai nu asa se face domne' fotbal in Romania. Veniti, castigati, indeplinti obiective si nu faceti nici macar un scandal de proportii. Lasa ca va arata ei cum se face fotbal: afara cu competentul! La Gara, nu la CFR Cluj!

Instinctul de conservare si egoismul

Din ce in ce imi este mai clar si mai evident ca la baza tuturor caracteristicilor unui om sta egoismul. Iar egoism este alimentat de instinctul de conservare.

Adica ecuatia este simpa: cu totii avem instinct de conservare, insa la unii e mai dezvoltat, la altii mai putin. Instinctul de conservare ne dicteaza ce sa facem, astfel incat sa ne fie bine. Si uite asa apare egoismul care imbraca diferite forme si grade.

Egoism = Atitudine de exagerata preocupare pentru interesele personale si de nesocotire a intereselor altora
Exemplu banal (business area)
Ion, George si Marius discuta despre pe seama unei idei pe care Marius le-a spus-o. Ion si George sunt incantati de idea lui Marius.
Ion, George, Marius si Georgescu, zis in particular si sefu’ se intalnesc la o sedinta.
Sefu’ zice: am auzit ca ai o idee Marius, ne-o prezinti si noua? Marius incantat isi prezinta ideea cu gura zambind pana la ambele urechi. Ion si George tac. Sefu’ se uita ciudat la Marius. Pe fata lui se citeste clar ca ideea i se pare un rahat.
Sefu’ intoarce capul spre Ion si George si ii intreaba daca sunt de acord cu implementarea ideii lui Marius. Instinctul de conservare se activeaza instant!
Ion si George o dau cotita. Brusc fetele lor se transforma in fete de jucatori de poker.
Nu mai conteaza nimic, decat sa nu piarda ei ceva in fata lu’ sefu’

Exemplu banal (personal area)
Adela incepe sa planga : cum adica sambata seara tu te duci cu baietii la fotbal si la bere ? Esti incredibil, cum poti fi asa de nepasator. Petre, strangand din dinti: bine, nu ma mai duc, daca te deranjeaza atat de tare. Stau acasa. Sambata Adela sta fericita pe canapea la TV, cu bigudiuri pe cap si din cand in cand ii zambeste lui Petre. La pranz ea ii pregateste plina de dragoste masa si o prajitura. Adela crede ca dragostea inseamnsa sa fie cat mai aproape de Petre. Petre se gandeste: deci ce dracu e dragostea?

Mandria de a rezista la stres

M-a inspirit un post de pe blogul Ramonei. Cel cu actualele denumiri de joburi.

Ma gandeam la ca am vazut la cerintele unui anunt pentru angajare ca ti se cere sa fii rezistent la stres.
E, pana una alta, angajatorul e si el un mic proprietar de sclavi, e firesc sa vrea sa-si ia scalvi cu creierii tapeni si rezistenti.
Dar candidatul? Pe el ce dracu il impinge la dementa de a scrie in CV-ul lui ca este rezistent la stres? Si mai mult, daca ajunge la interviu, ce-l face sa se laude cu aceasta rezistenta?
Cum a ajuns o situatie anormala (in viziunea mea rezistena la stres = lupta disperata a organismului uman de a se mentine pe linia de plutire in conditii neprielnice, agresante, perturbatoare) sa devina punct de referinta?

Cum ar suna un anunt al unui angajator: conditii nefavorabile de munca, agresante pentru mintea si trupul angajatilor, un program foarte prelungit de munca, taskuri care necesita o concentrare mentala exagerata a angajatilor si o adaptare permanenta la schimbari bruste, proiecte care trebuie sa se finalizeze inainte sa inceapa. Colectivul este format din oameni care stau pe picior de plecare, foarte prietenosi si comunicativi, care inca din prima zi la tigara iti vor insira toate defectele firmei in care ai aterizat, astfel incat HR-ul sa nu mai piarda vremea cu o prezentare formala a companiei. In plus se ofera salariu motivant, bonuri de masa si card de fideliatate la farmacia din colt.

Neee, nu suna bine! Dar asa: conditii extraordinare de a dezvolta o cariera, un mediu de dezvoltare challenging, program flexibil, posibilitatea de a participa la cursuri de specializare, lucru pe proiecte internationale de succes si mare amploare. Un colectiv extraordinar format din profesionisti este gata sa va primeasca si sa va introduca in atmosfera de lucru.
Se ofera salariu motivant, bonuri de masa si asigurare medicala inclusa.

EU nu sunt resistenta la stres si nici nu vreau sa fiu. Eu vreau ca dupa 8h de munca sa obosesc si sa plec frumos spre casa, sa-mi dau camasa corporatista jos, sa ies la o terasa sa beau o bere sau sa stau cu picioarele pe pereti citind o carte si sa fiu patetica cu viata mea de nestresata!

George si Ileana

Sa presupunem ca un barbat, nume George, sa zice, cunoaste o femeie pe nume Ileana, sa zicem.

Ileana e o femeie moderna obisnuita, este singura la momentul intalnirii cu George, are un serviciu, locuieste cu chirie, vrea sa se marite, e cocheta, ii plac lucrurile de calitate, insa nu-si poate permite toate luxurile la care viseaza vacante exotice, o casa proprie, saloane de frumusete, tratamente corporale, o masina mai buna…)

Ileana se duce o data la 2 ani intr-un concediu in afara tarii in tari ca: Turcia, Grecia, Ungaria…circula cu un Matiz, in loc de masaje cu ciocolata si electrostimulare alearga in parc, pentru ca e gratis. La restaurant iese o data pe saptamana, pentru ca ii place ideea de a fi cu prietenii la masa, ii plac deserturile. Ii place sa iasa in cluburi, sa se distreze, dar o face cu masura, o masura financiara.

George e manierat, e frumos, e inteligent si are simtul umorului. George pare ca e foarte interesat de Ileana. Ileana il place si ea pe George.

George are un venit lunar mai mic decat Ileana, este bugetar, sta cu chirie cu inca 2prieteni. Concediile si le petrece cu cortul la mare sau la munte, pentru ca nu are rost sa dea banii pe cazari. George nu iese la restaurante, iar in serile de distractie consuma bere la draft. George are abonament la metrou.

Ileana si-ar dori o relatie cu un barbat cu calitatile lui George. Prima data cand au iesit la masa George a ales o pizzerie de la el din cartier. Ileana incepe sa se simta usor neprotejata financiar langa George. Din acest motiv, nu se poate indragosti de el. Multe din visele ei par a nu prinde contur in compania lui. I-a propus lui George sa faca vacanta de vara in Croatia. George a propus Vama Veche. Ileana decide sa nu se mai intalneasca cu George. Si-a dat seama ca nu se poate indragosti de George si a recunoscut in sinea ei ca este din cauza situatiei lui materiale.

Este Ileana materialista? Dar superficiala?

Marea pe care nu o vazusem niciodata

Sambata am descoperit un drum neasfaltat si foarte distrus, suprafete intinse de teren arid pe care doar maracinii supravietuiesc si o plaja salbatica.
Si de la plaja incolo...am descoperit marea. Marea despre care citisem in atatea romane, dar pe care nu o intalnisem niciodata.

Marea si atat.
















S-a intamplat la Vadu, dupa Navodari, la cativa km de Corbu (Corbu e mai usor de gasit pe harta).
E un loc unde am ajuns din intamplare, m-am dus fara asteptari si am plecat pentru ca trebuia sa mai si plec.
As fi vrut sa raman acolo, sa dorm cu plaja, cu marea si cu pescarusii.
Marea de la Vadu a fost cadoul pe care mi-l doream, dar nu il cerusem nicioadata, pentru ca nu stiam ca asa ceva exista.
Sunt fericita ca am apucat sa vad acest loc. Sa il simt. Sa ma cufund in el.

Sunt sigura ca in scurt timp nu va mai exista in aceasta forma. Mercantilismul, imobiliarele, constructiile toate acestea imbracand forma fireasca a civilizatiei umane vor transforma acest loc. Poate va fi chiar frumos la Vadu peste cativa ani, cu strazi, parcari, hoteluri, restaurante, SPA-uri...
Totul se supune acestui firesc al transformarii, eu sunt insa fericita ca am vazut Vadu inainte de toate astea.

Marea, plaja, ciulinii, scoicile, pescarusii, vantul si cu mine am stat o zi impreuna, ne-am spus atat de multe si nu ne-am plictisit. Am descoperit o candoare aparte in salbaticie.
















Acum sunt sigura ca in momentele de cumpana ale vietii natura ne poate ajuta sa ne regasim. Acum inteleg de ce s-a scris atat despre mare: pentru marea e MARE!

Va multumesc

Pentru prima data dupa multe luni de zile de cand scriu pe acest blog, simt ca VOI existati. Ma bucur ca va exprimati! Asta imi da forta sa scriu mai departe. Fara comentariile voastre scriam in gol. Parca scriam biletele si le aruncam in sticle in mare cu speranta ca cineva le va gasi. Apropo de mare...urmeaza un post nou: VADU-ul. Dar pe seara.

Din dragoste sau pentru bani?

Ma tot gandesc de ceva vreme la diferenta dintre a avea o relatie cu cineva din interes material sau din iubire. Oare dat fiind ca pentru o relatie e nevoie de acordul a 2 indivizi, nu cumva tocmai faptul ca relatia exista il salveaza pe cel interesat material de eticheta de materialist?
Adica, mai simplu, daca eu stau cu tine, pentru ca imi oferi o siguranta materiala, insa nu te iubesc, iar tu stai cu mine pentru ca ma iubesti si amandoi suntem fericiti inseamna ca noi doi generam un soi de echilibru in univers, deci oarecum idealismul unuia impreuna cu materialismul celuilalt dau zero, ca la matematica, plus cu minus da zero. Deci e bine.
De ce lumea are tendinta sa judece cuplurile in care exista disonanta financiara?
"Hai draga, lasa-ma, pai se vede de la o posta ca aia sta cu el doar pentru banii lui. O panarama!" sau "Nu misca in front in fata ei, ca e un sarantoc, l-a adunat ea de pe strazi, l-a imbracat, l-a luat la ea in casa, l-a bagat in familie, l-a facut om!"
Aha...pai si acuma ce sa facem? Sa stam saracii cu saracii si bogatii cu bogatii?
Cred ca ar trebui reconsiderate aceste apucaturi de gaite de societate. Fiecare sta cu cine ii place pana la urma, nu? Cata vreme idea de cuplu este sustinuta, cata vreme cei doi se sustin unul pe altul.
Si inca ceva. Nu prea pot sa-mi explic de ce in cazul ei, ea e musai o panarama si in cazul lui, el e musai un prost.
Think about it!

Ma ascund, de ce nu ma cunosti?

Recunosc am tendinta sa ascund lucruri. Fie o amintire, fie un obiect, fie un obicei, fie o trasatura de caracter, o dorinta, un vis, ceva acolo. Pana la urma cred ca e omenesc sa incerc sa le arat celor din jur ceea ce eu cred ca ei vor sa vada. E normal ca daca mie nu-mi place ceva la mine sau din contra imi place ceva foarte mult, sa vreau sa tin un pic ascuns. Sau macar sa arat intr-o prezentare diferita. E un fel de marketing personal. Nu mint, doar prezint astfel incat sa se cumpere :).
Insa ce ma surprinde este suferinta mea atunci cand cineva drag nu ma cunoaste. Paradoxal, eu incerc sa ascund ceva, insa la nivel subconstient mi-as dori ca cei dragi sa ma stie de fapt asa cum sunt si sa-mi demonstreze prin gesturi mici ca stiu si accepta.
Ce rau doare cand cineva drag imi arata intr-un moment important ca de fapt nu ma cunoaste. Chiar si daca eu stiu ca eu m-am ascuns.
Si totusi...cat as vrea sa ma ascund si totusi cineva sa stie!
Dar cineva tocmai nu a stiut! Si ce mult a durut!