Recunosc am tendinta sa ascund lucruri. Fie o amintire, fie un obiect, fie un obicei, fie o trasatura de caracter, o dorinta, un vis, ceva acolo. Pana la urma cred ca e omenesc sa incerc sa le arat celor din jur ceea ce eu cred ca ei vor sa vada. E normal ca daca mie nu-mi place ceva la mine sau din contra imi place ceva foarte mult, sa vreau sa tin un pic ascuns. Sau macar sa arat intr-o prezentare diferita. E un fel de marketing personal. Nu mint, doar prezint astfel incat sa se cumpere :).
Insa ce ma surprinde este suferinta mea atunci cand cineva drag nu ma cunoaste. Paradoxal, eu incerc sa ascund ceva, insa la nivel subconstient mi-as dori ca cei dragi sa ma stie de fapt asa cum sunt si sa-mi demonstreze prin gesturi mici ca stiu si accepta.
Ce rau doare cand cineva drag imi arata intr-un moment important ca de fapt nu ma cunoaste. Chiar si daca eu stiu ca eu m-am ascuns.
Si totusi...cat as vrea sa ma ascund si totusi cineva sa stie!
Dar cineva tocmai nu a stiut! Si ce mult a durut!
Un comentariu:
Mda... Noi femeile!
Trimiteți un comentariu