Ma tot gandesc de ceva vreme la diferenta dintre a avea o relatie cu cineva din interes material sau din iubire. Oare dat fiind ca pentru o relatie e nevoie de acordul a 2 indivizi, nu cumva tocmai faptul ca relatia exista il salveaza pe cel interesat material de eticheta de materialist?
Adica, mai simplu, daca eu stau cu tine, pentru ca imi oferi o siguranta materiala, insa nu te iubesc, iar tu stai cu mine pentru ca ma iubesti si amandoi suntem fericiti inseamna ca noi doi generam un soi de echilibru in univers, deci oarecum idealismul unuia impreuna cu materialismul celuilalt dau zero, ca la matematica, plus cu minus da zero. Deci e bine.
De ce lumea are tendinta sa judece cuplurile in care exista disonanta financiara?
"Hai draga, lasa-ma, pai se vede de la o posta ca aia sta cu el doar pentru banii lui. O panarama!" sau "Nu misca in front in fata ei, ca e un sarantoc, l-a adunat ea de pe strazi, l-a imbracat, l-a luat la ea in casa, l-a bagat in familie, l-a facut om!"
Aha...pai si acuma ce sa facem? Sa stam saracii cu saracii si bogatii cu bogatii?
Cred ca ar trebui reconsiderate aceste apucaturi de gaite de societate. Fiecare sta cu cine ii place pana la urma, nu? Cata vreme idea de cuplu este sustinuta, cata vreme cei doi se sustin unul pe altul.
Si inca ceva. Nu prea pot sa-mi explic de ce in cazul ei, ea e musai o panarama si in cazul lui, el e musai un prost.
Think about it!
10 comentarii:
Apropos de cuplu, da, acord exista insa intr-un cuplu ar trebui sa existe un acord al sentimentelor si abia apoi, bazat pe asta, un acord de vointa.
Acordul de vointa, fara acordul sentimentelor, tine exclusiv de domeniul afacerilor, eu unul asa cred.
Apropos de matematica, nu stiu de ce dar mi se pare ca suna mai bine cifra 2 decat cifra 0 :))
Apropos de echilibrul universului, daca eu te iubesc si m-as jertfi pentru tine iar tu ma urasti si m-ai ucide :)) nu inseamna ca avem un echilibru in univers.
Apropos de fericire, crezi ca el (sau ea in functie de caz) este fericit stiind ca ea iubeste la el siguranta materiala pe care i-o acorda?! Poate mai degraba partial fericit. Decat nimic...
Apropos de apucatuirle de gaitze de societate, incerc sa nu judec astfel de cupluri.
In concluzie, imi doresc mai degraba sa fac parte dintr-un cuplu consonant sentimental decat dintr-un cuplu disonant material ;) si sincer, asta iti doresc si tie!
hai mai Dragos, ai luat-o prea avocateste. da ce sa faci, asa sunteti voi avocatii :) mersi de urare, ti-o intorc. apropo, te-am invitat la o cafea acum cateva posturi :)
Da asa-i, voit avocateste, oricum tema post-ului asta mi se pare tare interesanta si generatoare de lungi discutii.
In legatura cu acel cappuccino (decofeinizat), spune-mi unde si cand iar eu voi fi acolo.
interesanta ideea dar parca lasa loc prea multor compromisuri in cuplu. reiau o formulare: "Cata vreme idea de cuplu este sustinuta, cata vreme cei doi se sustin unul pe altul."
Chiar nu se formeaza un cuplu prin sustinere, se formeaza orice: o echipa, o prietenie dar nu cuplu. lipsa sentimentelor din oricare parte priveaza cuplul de placa turnanta.
este un manifest spre compromisuri si spre relatie fara substanta. cum sa ma uit in ochii celei de langa mine si sa stiu ca nu ma iubeste dar ma sustine? ca e alaturi de mine dar nu tresare la trairile mele? pai mai bine imi luam antrenor personal..e acelasi lucru.
poate sunt perimat in idei si probabil ca sunt multi care fac chestia asta.."sustinerea" de care tu ne povestesti dar argumentatia nu sta in picioare.
Importanta este iubirea in cuplu. Daca cei doi sunt ok unul cu celalalt nu vad de ce am tine cont de ce zice unul sau altul din afara...
@Ioana S
Iubirea unuia, a celuilalt sau a amandurora?!
Si cat de importanta este?!
Draga Tina,
Cand sefa mea vrea sa obtina ceva de la mine, imi spune: Ramona, "be very you". Asta inseamna sa fiu "nice&kind" si sa rezolv cumva problema in favoarea companiei (ce vrei, lucrez intr-o corporatie. Americana pe deasupra.)
Ei bine, in articolul asta ai fost "very you". :)
Nu ma intelege gresit - nu ma refer la faptul ca te vad intr-una din ipostazele descrise in povestea ta.
Stilul in care ai scris e al TAU. In cateva propozitii ai demostrat ca 1 si cu 1 fac 0, nu 2.:)Scurt, concis, fara sentimentalisme inutile. Pentru ca asa vrei tu si asa crezi tu in momentul asta.
Of, ce bine ar fi ca lucrurile sa fie asa de simple si in viata...
Hm, urmatoarele 2 saptamani lucrez de acasa - poate imi gasesc timp sa-mi fac si eu un blog.
Apropo, stii ca avem un film oustanding, nu-i asa?...
Dragos, mi-a placut pledoaria ta - avocateasca, dar umana. Mi-a adus aminte de unul din filmele mele preferate:Ally McBeal. :)
"Law and love are the same - romantic in concept but the actual practice can give you a yeast infection." Ally McBeal
No offence please, e doar un citat haios.
@ Ramona:
None taken, sunt fan Ally McBeal.
E cat se poate de adevarat ca sunt si astfel de situatii cand iti vine sa te intrebi de ce sta ea cu el, chiar daca o bate tot timpul sau de ce sta el cu ea, chiar daca stie ca-l inseala "la greu". Dar pentru a se realiza echilibrul in cuplu e nevoie de mult mai multe "ingrediente". E clar: fiecare ar trebui sa stea cu cine-i place nu cu cine-i place parintilor sau vecinilor sau mai stiu eu cui...astfel s-ar evita situatiile de genul: saraca femeie, nefericita la 50 de ani - intreb: da ce, e singura? - nuuu, are sot si 2 copii - ?!?!?! - eee, a iubit pe unu toata viata si se intalneau pe ascuns...p'asta l-a luat ca asa au vrut parintii...
cam nashpa situatia :)
Trimiteți un comentariu