Ne-am intalnit cu 4 ani in urma. Eram fiecare intr-un moment important - cautam ceva important pentru amandoua, eu job, iar tu stii bine ce. Am incheiat un fel de contract, pentru ca primeam bani pe serviciile pe care ti le prestam. Treptat, am rupt contractul si ne-am imprietenit. Tu iti doreai mult sa faci ce faceam eu la jobul meu, iar eu mi-as fi dorit sa lucrez intr-o multinationala ca tine. Vezi, ce simplu era? Apoi ne-am complicat. Eu mai mult, tu mai putin. Sau cel putin asa mi se parea mie. De fapt, eu nu vad niciodata lucrurile simple. Si daca sunt simple, ma panichez. Asa sunt eu. Ma complic. Imi complic viata, de parca nu ar fi suficient ritmul in care traiesc. Asa ca nu sunt cea mai in masura sa iti spun cum putem sa facem ca totul sa devina mai simplu. Dar pot sa iti spun ca am sa citesc ce iti vor raspunde prietenii tai, ca sa invat cate ceva de la ei. Poate ne ofera raspunsul...Ma regasesc in primul tau post. Si cred ca sunt o neadaptata. Si traiesc mereu intr-un spatiul al nelinistii, asa cum spui si tu. De fapt, sunt atat de paranoica incat cred ca postul tau mi se adreseaza. :)Poate ar trebui sa citim cartea Mihaelei Radulescu - "Despre lucrurile simple", poate vom mai afla cate ceva.
O prietena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu