Sa inalnesti pe cineva cu care sa imparti zilele, serile, noptile si incet, incet visele ar trebui sa fie ceva firesc, natural si care sa se intample fara eforturi si fara prea multe interventii.
Din pacate ritmul in care viata se schimba ne cam ia prin surprindere. Conventionalul si neputinta de a accepta ca o noua realitate are nevoie de noi comportamente ne tintuiesc in loc. Devenim inadaptati. De frica sa nu incalcam regulile, de teama de a nu fi ridicoli incercad ceva nou, diferit de ce au incercat altii, ramanem blocati intr-un loc, intr-un spatiu al nelinistei, dar si al singuratatii.
Ne cautam jumatatile cu priviri de cateva secunde prin benzinarii la 12 noaptea in drum spre casa cand becul rosu clipeste atat de insistent incat suntem obligati sa oprim.
Ne cautam jumatatile uitandu-ne pe furis in cosul plin de produse al celei / celui din fata noastra de la randul la casa intr-n supermarket.
Ne cautam jumatatile in propriile noastre case, noaptea cand ne trezim de sete sau dimneata cand suntem tentati sa batem la usa de la baie, doar doar vom auzi: ies imediat.
Lucrurile naturale ar trebui pastrate simple. Ar trebui sa nu le mai complicam doar din dorinta nesabuita de a fi pe placul tuturor. Prea multe prejudecati, prea mult timp irosit intrebandu-ne: oare de ce noi nu avem ceea ce altii au sau oare de ce la noi e atat de greu si la altii atat de usor.
Oare cum putem sa facem sa fie totul mai simplu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu