Intr-o zi cineva m-a intrebat: iti dai seama ca in toate post-urile astea de le pui pe blog ti se vad toate frustrarile asa cum se vad si in alte articole scrise de tine? I-am raspuns: pai daca eu le scriu, e normal sa se vada, ca sunt ale mele.
Nu m-am suparat, doar mi-a parut un pic rau ca cineva important pentru mine a vazut doar frustrari in cuvintele mele.
Asta seara altcineva m-a intrebat: de unde iti vine inspiratia. La inceput nu am stiut sa raspund, apoi, din aproape in aproape, raspunsul s-a conturat. Mi-a spus: inspiratia iti vine din trairile tale. (Parca trairi suna mai bine decat frustrari, nu?) Mi-a dat un sfat: sa scrii doar cand ai chef, cand simti. Apoi, dupa un pahar de vin, un pahar de apa si o plimbare scurta cu masina aceeasi persoana mi-a urat: o seara buna si sa nu-ti pierzi inspiratia!
In noua lumina inspiratia este egala cu trairile, rezulta ca urarea de la sfarsitul serii ar putea fi tradusa si asa: sa nu-ti pierzi trairile. Ce frumos. Multumesc.
(Eu cred inspiratia imi vine din faptul ca sunt foarte atenta la tot ce ma inconjoara si traiesc la o intensitate mai mare, decat altii, lucrurile banale care mi se intampla).
Sa nu va pierdeti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu