Am amanat revizia anuala la KIA pana cand am ajuns la 9649 de km. Am amanat-o din lipsa de timp si de bani. Cand am luat masina acum 1 an mi-au spus ca revizia e undeva pe la 450 de lei. Acceptabil. Cand am sunat prima data sa ma programez mi-au spus 700 lei.
Depasisem anul cu 2 luni, dar imi facusem un intreg scenariu de conversatie in cap: pe caiet scrie la un an sau la 10.000km, am ales ce mi-a convenit mie! si aveam multe argumente. Ce mai, eram sigura sa o sa-i conving ca am procedat corect.
M-am dus la service fara bani si fara caietul de revizie. Uitasem totul acasa!
Depasisem cu 2 luni anul. Nu eram in cea mai favorbaila situatie. In plus revizia urma sa ma coste cu 250 lei mai mult decat stiam initial.
Imi era insa groaza ca neavand caietul la mine, nu o sa-mi faca revizia si era ultima programae disponila pana peste 1 saptamana cand era prea traziu din cauza Km-lor.
Am asteptat in sala de asteptare, dandu-ma pe internet de pe propriul laptop 2h, timp in care un reprezentant KIA a venit de mai multe ori la mine sa-mi spuna statusul si sa ma cheme daca vreau sa vad diverse. Foarte frumoas mi s-a parut.
La sfarsit a venit si m-a intrebat daca mai am putin timp ca ar vrea sa curete masina. Waw! Da, am timp, bani nu am :). MI-a spus ca nu ma costa nimic. Pai cred si eu la 700 lei revizia!
Cand m-a dat cheia si am iesit, masina ma astepta in fata, spalata exterior plus interior. Am ramas masca. Factura a fost 560 lei, nu 700 lei.
Visam? Mi se intampla ceva frumos la service?
Felicitari celor de la KIA pentru felul in care m-au tratat la revizie si pentru efortul de a spala masina. Am fost foarte impresionata.
duminică, 16 august 2009
My name is Salma
Ma numesc Salma - de Fadia Faqir
O carte care m-a intristat si care mi-a dat o stare de o indispozitie greu de exprimat. Pe masura ce o citeam ma bucuram. Ma bucuram ca eu am avut norocul sa ma nasc intr-o lume atat de diferita de cea musulmana. Ma bucuram si ma intristam, aducandu-mi aminte insa de toate nimicurile pe care de-a lungul vietii le-am facut si care mi-au adus dezaprobarile celor din jur. Ma intristam amintindu-mi cum firea mea impulsiva mi-a adus atatea belele inca din scoala generala cand, copil fiind, nu stiam sa-mi tin gura si imi tipam parerile peste tot. Mi-am amintit de o corporatie unde caracterul meu era prea indisciplinat ca sa fie acceptat. De cate nu mi-am amintit!
Ma numesc Salma - o carte despre atat de multe si totusi doar despre un singur lucru: despre lipsa libertatii.
Cand eram mica plangeam la filme (ok, recunoasc si acum plang) cand actorul principal murea sau suferea. Mama incerca sa-mi spuna ca e doar un actor si e doar o poveste, ca in realitate nu a murit nimeni. Nu intelegeam si plangeam.
Azi am trait din nou aceasta experienta cand am terminat cartea. Dar mama nu m-a mai consolat. Am luat internetul la puricat din dorinta de a gasi macar un comentariu despre sfarsitul acestei carti.
Mi-am dorit atat de mult sa citesc un post al oricui care sa infirme sfarsitul tragic. Nu am gasit.
O carte de o tristete densa ca un ulei acru. O tristete plina de mirosuri si de gusturi amare. O carte pe care stiu insa cui i-as recomanda-o.
Tuturor celor care nu vor sa lupte pentru ei insisi, tuturor celor nefericiti si plafonati in propria lor nemultumire. Tuturor celor care isi pun suferintele pe piedestaluri si nu mai fac nimic apoi decat sa-si planga de mila.
Tuturor celor slabi care nu-si depasesc conditia.
O urasc pe Salma. O urasc pentru ca a fost atat de slaba, cand avea de fapt toate atuurile sa fie atat de puternica.
O carte care m-a intristat si care mi-a dat o stare de o indispozitie greu de exprimat. Pe masura ce o citeam ma bucuram. Ma bucuram ca eu am avut norocul sa ma nasc intr-o lume atat de diferita de cea musulmana. Ma bucuram si ma intristam, aducandu-mi aminte insa de toate nimicurile pe care de-a lungul vietii le-am facut si care mi-au adus dezaprobarile celor din jur. Ma intristam amintindu-mi cum firea mea impulsiva mi-a adus atatea belele inca din scoala generala cand, copil fiind, nu stiam sa-mi tin gura si imi tipam parerile peste tot. Mi-am amintit de o corporatie unde caracterul meu era prea indisciplinat ca sa fie acceptat. De cate nu mi-am amintit!
Ma numesc Salma - o carte despre atat de multe si totusi doar despre un singur lucru: despre lipsa libertatii.
Cand eram mica plangeam la filme (ok, recunoasc si acum plang) cand actorul principal murea sau suferea. Mama incerca sa-mi spuna ca e doar un actor si e doar o poveste, ca in realitate nu a murit nimeni. Nu intelegeam si plangeam.
Azi am trait din nou aceasta experienta cand am terminat cartea. Dar mama nu m-a mai consolat. Am luat internetul la puricat din dorinta de a gasi macar un comentariu despre sfarsitul acestei carti.
Mi-am dorit atat de mult sa citesc un post al oricui care sa infirme sfarsitul tragic. Nu am gasit.
O carte de o tristete densa ca un ulei acru. O tristete plina de mirosuri si de gusturi amare. O carte pe care stiu insa cui i-as recomanda-o.
Tuturor celor care nu vor sa lupte pentru ei insisi, tuturor celor nefericiti si plafonati in propria lor nemultumire. Tuturor celor care isi pun suferintele pe piedestaluri si nu mai fac nimic apoi decat sa-si planga de mila.
Tuturor celor slabi care nu-si depasesc conditia.
O urasc pe Salma. O urasc pentru ca a fost atat de slaba, cand avea de fapt toate atuurile sa fie atat de puternica.
Fascinatia trecutului
Saptamana asta trecutul mi-a bautut usor in usa. Curioasa am deschis. Nu stiam daca vor intra sobolani sau porumbei, dar am deschis.
Anii care au trecut m-au facut mai curajoasa.
Cineva din trecutul meu s-a intors sa faca ordine in haosul pe care l-a lasat cand a plecat in graba. E drept, facusem eu deja curat, dar o mana de ajutor nu strica niciodata.
Oare ce anume ii face pe oameni ca dupa ani de zile, sa se intoarca totusi?
Fascinant mi s-a parut insa ce bine m-am simtit. Pe usa deschisa nu au intrat nici sobolani, nici porumbei - ci a intrat un aer racoros intr-o zi de vara caniculara. Pentru cateva ore trecutul mi s-a asezat peste prezent si impreuna au convietuit relaxat.
Anii care au trecut m-au facut mai curajoasa.
Cineva din trecutul meu s-a intors sa faca ordine in haosul pe care l-a lasat cand a plecat in graba. E drept, facusem eu deja curat, dar o mana de ajutor nu strica niciodata.
Oare ce anume ii face pe oameni ca dupa ani de zile, sa se intoarca totusi?
Fascinant mi s-a parut insa ce bine m-am simtit. Pe usa deschisa nu au intrat nici sobolani, nici porumbei - ci a intrat un aer racoros intr-o zi de vara caniculara. Pentru cateva ore trecutul mi s-a asezat peste prezent si impreuna au convietuit relaxat.
miercuri, 3 iunie 2009
de ce te duci la munca?
Sunt foarte curioasa, de ce se duce lumea la munca.
Tu de ce te duci la munca?
Nu intreb in general, asa la nivel de principiu. Ci concret, la contextul tau actual.
De ce te duci fix la actualul loc de munca?
Tu de ce te duci la munca?
Nu intreb in general, asa la nivel de principiu. Ci concret, la contextul tau actual.
De ce te duci fix la actualul loc de munca?
gelozia
Iata ce zice dex-ul ca ar fi gelozia: "Sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă"
Hmmm cuvantul necredincios mi se pare nepotrivit.
Am cautat in dex infidel sa vedem asta ce ar fi: "Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care îşi calcă angajamentele faţă de cineva, nefidel; (despre soţi) care calcă credinţa conjugală"
Ar insemna ca gelozia este un sentiment chinuitor provocat de banuiala ca partenerul este necredincios in sentimente sau isi incalca angajamentele.
Well daca cineva isi incalca angajamentele, mi se pare normal ca partea privata de respectarea angajamentelor sa fie nemultumita. Asta pot intelege si accepta.
Dar de aici la: "fata, in coltul din dreapta in baie, jos, lipit de gesie am gait un fir de par care nu cred ca e al meu si innebunesc, ma inseala, nu mai rezist, m-am uitat in telefonul lui si am vazut ca i-a scris uneia un sms ciudat, nu mai pot, fata l-am sunat acum 15 minute nu a raspuns, l-am sunat a2a oara nu a raspuns, i-am dat sms sa ma sune urgent, nu a scris, i-a dat sms ca daca nu raspunde nu mai avem ce sa vorbim, i-am dat inca un sms, pe bumne, si i-am zis ca e un bou. Ne-am despartit, nu mai rezist....ehe pana aici e cale tare lunga.
Nu am inteles niciodata relatiile restrictive in care fie el, fie ea ii restrictioneaza - fals - celuilalt libertatea de a fi el insusi. Nu am inteles niciodata ce e mai grav dintre:
sa stai cu cineva din interes, sa nu iubesti, dar sa fii fidel (conf acceptiunii populare)
sa stai cu cineva, sa te indragostesti de altcineva, dar sa nu pleci din lasitate
sa stai cu cineva din dragoste, dar sa-i faci viata un cosmar cu gelozia necontrolata
care e legatura dintre dragoste si fidelitate? care e treaba cu fidelitatea asta?
ce naiba e fidelitatea intr-o relatie?
Hmmm cuvantul necredincios mi se pare nepotrivit.
Am cautat in dex infidel sa vedem asta ce ar fi: "Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care îşi calcă angajamentele faţă de cineva, nefidel; (despre soţi) care calcă credinţa conjugală"
Ar insemna ca gelozia este un sentiment chinuitor provocat de banuiala ca partenerul este necredincios in sentimente sau isi incalca angajamentele.
Well daca cineva isi incalca angajamentele, mi se pare normal ca partea privata de respectarea angajamentelor sa fie nemultumita. Asta pot intelege si accepta.
Dar de aici la: "fata, in coltul din dreapta in baie, jos, lipit de gesie am gait un fir de par care nu cred ca e al meu si innebunesc, ma inseala, nu mai rezist, m-am uitat in telefonul lui si am vazut ca i-a scris uneia un sms ciudat, nu mai pot, fata l-am sunat acum 15 minute nu a raspuns, l-am sunat a2a oara nu a raspuns, i-am dat sms sa ma sune urgent, nu a scris, i-a dat sms ca daca nu raspunde nu mai avem ce sa vorbim, i-am dat inca un sms, pe bumne, si i-am zis ca e un bou. Ne-am despartit, nu mai rezist....ehe pana aici e cale tare lunga.
Nu am inteles niciodata relatiile restrictive in care fie el, fie ea ii restrictioneaza - fals - celuilalt libertatea de a fi el insusi. Nu am inteles niciodata ce e mai grav dintre:
sa stai cu cineva din interes, sa nu iubesti, dar sa fii fidel (conf acceptiunii populare)
sa stai cu cineva, sa te indragostesti de altcineva, dar sa nu pleci din lasitate
sa stai cu cineva din dragoste, dar sa-i faci viata un cosmar cu gelozia necontrolata
care e legatura dintre dragoste si fidelitate? care e treaba cu fidelitatea asta?
ce naiba e fidelitatea intr-o relatie?
marți, 2 iunie 2009
Bunul simt si toleranta nu dor
Asta seara am dat dovada de bun simt, toleranta si civilizatie.
Am venit acasa, obosita si abia asteptam sa ajung in casa. Pe locul meu de parcare - o alta masina. Mi-a crescut tensiunea. Am parcat masina mea astfel incat sa o blochez pe cealalta perfect si am plecat furioasa in casa.
Am deschis geamul larg sa aud cand va claxona cineva. Mi-am imaginat cel putin 5 scenarii si replicile aferente.
Replicile din capul meu deveneau tot mai dure de ambele parti. Apoi, am respirat adand si am inceput sa analizez gestul meu din perspectiva soferului care parcase pe locul meu.
Am scris pe o hartie: "va rog sunati la interfon xx ca sa cobor sa va fac loc sa iesiti". Am coborat si am pus biletul in geamul masinii care parcase pe locul meu.
Peste vreo 30 minute a sunat la interfon. Am coborat. Oamenii incercau sa se scuze, eu le spuneam ca nu e nicio problema. Erau uimiti. Au incercat si o justificare - nici nu am bagat-o in seama. Am mutat masina. I-am salutat si mi-au multumit inca o data. Acesta a fost un singurul scenariu pe care nu mi-l imaginasem.
Simt ca am castigat ceva. Poate cate o masina in fiecare zi pe locul meu :)))
Sau poate ...efectul fluture va provoca cumva mai multe locuri de parcare :))
Sunt tare mandra de mine!
Am venit acasa, obosita si abia asteptam sa ajung in casa. Pe locul meu de parcare - o alta masina. Mi-a crescut tensiunea. Am parcat masina mea astfel incat sa o blochez pe cealalta perfect si am plecat furioasa in casa.
Am deschis geamul larg sa aud cand va claxona cineva. Mi-am imaginat cel putin 5 scenarii si replicile aferente.
Replicile din capul meu deveneau tot mai dure de ambele parti. Apoi, am respirat adand si am inceput sa analizez gestul meu din perspectiva soferului care parcase pe locul meu.
Am scris pe o hartie: "va rog sunati la interfon xx ca sa cobor sa va fac loc sa iesiti". Am coborat si am pus biletul in geamul masinii care parcase pe locul meu.
Peste vreo 30 minute a sunat la interfon. Am coborat. Oamenii incercau sa se scuze, eu le spuneam ca nu e nicio problema. Erau uimiti. Au incercat si o justificare - nici nu am bagat-o in seama. Am mutat masina. I-am salutat si mi-au multumit inca o data. Acesta a fost un singurul scenariu pe care nu mi-l imaginasem.
Simt ca am castigat ceva. Poate cate o masina in fiecare zi pe locul meu :)))
Sau poate ...efectul fluture va provoca cumva mai multe locuri de parcare :))
Sunt tare mandra de mine!
sâmbătă, 30 mai 2009
Romania intre 2 pancarte
Nu e un subiect care sa starneasca controverse, caci stim toti cum arata Romania si ce fel de turism se poate face.
Dar nu ma pot abtine sa nu scriu. Am fost weekendul trecut pe traseul Ramnicul Valcea - Targu Jiu - Petrosani - Hunedoara si inapoi.
Daca dai pe net cautari, situatia e ok. Sa zicem ca cu netul mai stam cum stam, gasesti informatii despre zone, turism, ce poti face, ce poti vizita.
Dar cand ajungi in realitate, s-a terminat. O pustietate si o indiferenta fata de orice cum numai in Romania gasesti.
Obiective turistice aproape neanuntate, niciun centru de informare turistica, nicio harta cu obiective, nimeni nu stie mai nimic. O iei pe un drum european si mergi de nebun uitandu-te ca prostul sa vezi o pancarta. Daca ai noroc si o vezi, mai trebuie sa ai noroc sa nu fie ruginita si veche de cand lumea ca sa intelegi ce scrie. Lipsesc directiile, distantele, informatiile minime.
Nimic nu te atrage la turism, nimic nu te ispiteste sa vrei sa mergi mai mult, nimic nu te face sa pui frana ca sa vizitezi ce e in dreapta sau in stanga. Acestei tari ii lipseste cu desavarsire dorinta de a ne seduce. S-a specializat doar in abandon.
Intre 2 pancarte cu nume de localitati nu e nimic. Ori poate am nimerit eu in weekendul cand Romania era in concediu.
Dar nu ma pot abtine sa nu scriu. Am fost weekendul trecut pe traseul Ramnicul Valcea - Targu Jiu - Petrosani - Hunedoara si inapoi.
Daca dai pe net cautari, situatia e ok. Sa zicem ca cu netul mai stam cum stam, gasesti informatii despre zone, turism, ce poti face, ce poti vizita.
Dar cand ajungi in realitate, s-a terminat. O pustietate si o indiferenta fata de orice cum numai in Romania gasesti.
Obiective turistice aproape neanuntate, niciun centru de informare turistica, nicio harta cu obiective, nimeni nu stie mai nimic. O iei pe un drum european si mergi de nebun uitandu-te ca prostul sa vezi o pancarta. Daca ai noroc si o vezi, mai trebuie sa ai noroc sa nu fie ruginita si veche de cand lumea ca sa intelegi ce scrie. Lipsesc directiile, distantele, informatiile minime.
Nimic nu te atrage la turism, nimic nu te ispiteste sa vrei sa mergi mai mult, nimic nu te face sa pui frana ca sa vizitezi ce e in dreapta sau in stanga. Acestei tari ii lipseste cu desavarsire dorinta de a ne seduce. S-a specializat doar in abandon.
Intre 2 pancarte cu nume de localitati nu e nimic. Ori poate am nimerit eu in weekendul cand Romania era in concediu.
marți, 19 mai 2009
Biorezonanta
Asta seara am fost la biorezonanta. 95 de lei.
Ca o fi, ca o pati, ca e pe bune, ca nu e, m-am dus. Sa nu zic ca asta mi-a scapat.
Mi s-au confirmat in 40 de minute cam toate pe care le stiam.
De aflat nu am aflat ceva anume, acuma ce sa zic, nu o sa ma plang ca nu mi-a pus un diagnostic dureros! Foarte bine ca nu a pus.
E o experienta interesanta pentru ca la niciun consult medical nu iti spune cineva in 40 de minue atatea informatii de la carenta de vitamine si minerale, la posibile alergi si afectiuni ale rinichilor sa zicem.
M-am simtit un pic cam ca la ghicitoarea aia in bobi. Parca nu puteam sa ascund, parca as fi vrut sa aflu, dar parca nu as fi vrut.
Oricum am aflat: sunt obosita, sunt stresata, sunt mai tanara la nivel celular cu vreo 2 ani, nu beau apa, nu mananc bine, imi scade tensiunea, imi scade glicemia, etc, deci ritmul agitat de viata se pare ca m-a slabit, dar m-a intinerit!
Happy biorezonanta!
Ca o fi, ca o pati, ca e pe bune, ca nu e, m-am dus. Sa nu zic ca asta mi-a scapat.
Mi s-au confirmat in 40 de minute cam toate pe care le stiam.
De aflat nu am aflat ceva anume, acuma ce sa zic, nu o sa ma plang ca nu mi-a pus un diagnostic dureros! Foarte bine ca nu a pus.
E o experienta interesanta pentru ca la niciun consult medical nu iti spune cineva in 40 de minue atatea informatii de la carenta de vitamine si minerale, la posibile alergi si afectiuni ale rinichilor sa zicem.
M-am simtit un pic cam ca la ghicitoarea aia in bobi. Parca nu puteam sa ascund, parca as fi vrut sa aflu, dar parca nu as fi vrut.
Oricum am aflat: sunt obosita, sunt stresata, sunt mai tanara la nivel celular cu vreo 2 ani, nu beau apa, nu mananc bine, imi scade tensiunea, imi scade glicemia, etc, deci ritmul agitat de viata se pare ca m-a slabit, dar m-a intinerit!
Happy biorezonanta!
Cand se termina banii
19, 20, 21, 22, 23, 24, 25 mai. Atatea zile mai am pana la salariu. Mai am 50lei. Am ratele platite, telefonul are scadenta pe 28, deci e ok, internetul l-am platit.
Am niste legume si ceva peste in congelator. Am cafea. Nu mai am pasta de dinti.
Ce naiba faci cand se termina banii?
1. te imprumuti (am facut deja asta, maine imi intra banii in cont)
2 strangi cureaua (wtf cat sa o strangi?)
3. vinzi ceva (m-am gandit, dar in afara de masina nu am ce vinde)
4. te imprumuti (ups, am mai zis asta)
5. schimbi Euro - hahaha nu e de ras, am o hartie de 10 Euro si un portofel plin de marunti
6. cauti prin toate gentile si toate buzunarele (inca nu am facut-o)
7. speri sa primesti niste bani de la cineva caruia i-ai dat imprumut (looooooooool)
Eu alte idei nu mai am! Mai am o hartie de 100lei pe care o tin de peste 1 an, e de la o butelie pe care mi-a lasat-o bunicul meu mostenire si care atat a valorat, dar nu as vrea sa o cheltui. Sta intr-un pahar de Martini, ma uit la ea, e totusi o mostenire ar trebui sa fac ceva important cu ea.
8. iti pui un whiskey (foarte bun)
Am niste legume si ceva peste in congelator. Am cafea. Nu mai am pasta de dinti.
Ce naiba faci cand se termina banii?
1. te imprumuti (am facut deja asta, maine imi intra banii in cont)
2 strangi cureaua (wtf cat sa o strangi?)
3. vinzi ceva (m-am gandit, dar in afara de masina nu am ce vinde)
4. te imprumuti (ups, am mai zis asta)
5. schimbi Euro - hahaha nu e de ras, am o hartie de 10 Euro si un portofel plin de marunti
6. cauti prin toate gentile si toate buzunarele (inca nu am facut-o)
7. speri sa primesti niste bani de la cineva caruia i-ai dat imprumut (looooooooool)
Eu alte idei nu mai am! Mai am o hartie de 100lei pe care o tin de peste 1 an, e de la o butelie pe care mi-a lasat-o bunicul meu mostenire si care atat a valorat, dar nu as vrea sa o cheltui. Sta intr-un pahar de Martini, ma uit la ea, e totusi o mostenire ar trebui sa fac ceva important cu ea.
8. iti pui un whiskey (foarte bun)
luni, 11 mai 2009
poluarea si frumusetea
se pare ca am o inclinatie artistica de a ma pune in situatii penibile!
era foarte cald afara. foarte cald.
intr-o parcare a unui supermarket eu imi puneam incetisor cumparaturile in portbagajul masinii, langa masina mea parcata o masina mare, de teren, cu motorul pornit.
am mentionat ca era foarte cald? caldura, zgomotul infernal facut de motorul mare al acelei masini si gazele scose chiar in nasul meu m-au facut sa cad in penibil.
cand a venit proprietarul / soferul masinii, cu o voce angelica l-am intrebat:
"nu va suparati, v-ati gandit vreodata cat polueaza masina d-voastra cand chiar nu e nevoie sa stea cu motorul pornit?"
si uite asa cu aceasta intrebare am facut-o de oaie
proprietarul s-a uitat la mine cu dispret si dupa cateva secunde bune a zis: "nici nu am ce sa-ti zic, nu merita efortul"
ce penibil m-am simtit, ma gandeam ca o sa-mi zica ceva usturator, ca o sa-mi explice ca are motor electric si ca gazele sunt doar in capul meu, ca sunt o blonda proasta care nu face diferenta dintre un motor oprit si un ventilator care inca mai rasneste, in fine, ma asteptam la greutati
insa el a ales dispretul...
a scos masina din parcare si a oprit un pic
m-a strigat: auzi
am intors capul ca un copil curios; inca mai speram sa zica ceva, de bine sau de rau
recunosc, speram sa zica: nu m-am gandit, dar o sa ma gandesc
i-am raspuns: da
si m-a decapitat cu intrebarea lui pe post de raspuns la intrebarea mea: "da tu te-ai gandit vreodata cum arati?"
no comment
era foarte cald afara. foarte cald.
intr-o parcare a unui supermarket eu imi puneam incetisor cumparaturile in portbagajul masinii, langa masina mea parcata o masina mare, de teren, cu motorul pornit.
am mentionat ca era foarte cald? caldura, zgomotul infernal facut de motorul mare al acelei masini si gazele scose chiar in nasul meu m-au facut sa cad in penibil.
cand a venit proprietarul / soferul masinii, cu o voce angelica l-am intrebat:
"nu va suparati, v-ati gandit vreodata cat polueaza masina d-voastra cand chiar nu e nevoie sa stea cu motorul pornit?"
si uite asa cu aceasta intrebare am facut-o de oaie
proprietarul s-a uitat la mine cu dispret si dupa cateva secunde bune a zis: "nici nu am ce sa-ti zic, nu merita efortul"
ce penibil m-am simtit, ma gandeam ca o sa-mi zica ceva usturator, ca o sa-mi explice ca are motor electric si ca gazele sunt doar in capul meu, ca sunt o blonda proasta care nu face diferenta dintre un motor oprit si un ventilator care inca mai rasneste, in fine, ma asteptam la greutati
insa el a ales dispretul...
a scos masina din parcare si a oprit un pic
m-a strigat: auzi
am intors capul ca un copil curios; inca mai speram sa zica ceva, de bine sau de rau
recunosc, speram sa zica: nu m-am gandit, dar o sa ma gandesc
i-am raspuns: da
si m-a decapitat cu intrebarea lui pe post de raspuns la intrebarea mea: "da tu te-ai gandit vreodata cum arati?"
no comment
vineri, 1 mai 2009
e de porc
am avut 2 titluri in cap: "e de porc" si "adrenalina crizelor"
aseara m-am bagat in pat un pic cam faultata, aveam nasul infundat si o usoara senzatie de oboseala
m-am trezit dimineata cu nasul infundat, cu ochii arzand si cu cearcane pana la gura :(
mi-am facut cafeaua si am dat drumul la televizor
la ora 9am toate televiziunle vuiau cu gripa porcina, maladie, pandemie si alte cuvinte agitatoare
nasul mi s-a infundat si mai tare, m-a luat brusc si durerea de cap
am deschis netul sa caut un coafor deschis de 1 mai - am dat vreo 5 telefoane - nu am gasit niciun loc liber dimineata
m-am urcat in masina in pijamale si m-am dus la armacia din capatul strazii sa-mi iau Modafen - era inchis - am injurat printre dinti si m-am intors in casa
ma gandesc cu nostalgie la primul moment in care am auzit de boala vacii nebune - cati ani au trecut, cate alte animale s-au imbolnavit, cata nebunie s-a generat
vietile noastre excerptate de crize raman ... vide!
aseara m-am bagat in pat un pic cam faultata, aveam nasul infundat si o usoara senzatie de oboseala
m-am trezit dimineata cu nasul infundat, cu ochii arzand si cu cearcane pana la gura :(
mi-am facut cafeaua si am dat drumul la televizor
la ora 9am toate televiziunle vuiau cu gripa porcina, maladie, pandemie si alte cuvinte agitatoare
nasul mi s-a infundat si mai tare, m-a luat brusc si durerea de cap
am deschis netul sa caut un coafor deschis de 1 mai - am dat vreo 5 telefoane - nu am gasit niciun loc liber dimineata
m-am urcat in masina in pijamale si m-am dus la armacia din capatul strazii sa-mi iau Modafen - era inchis - am injurat printre dinti si m-am intors in casa
ma gandesc cu nostalgie la primul moment in care am auzit de boala vacii nebune - cati ani au trecut, cate alte animale s-au imbolnavit, cata nebunie s-a generat
vietile noastre excerptate de crize raman ... vide!
marți, 28 aprilie 2009
Cand surubul are chip
Cum vi se pare intr-un proces de evaluare urmatoarea valoare:
procentul de eroare acceptat este de maxim 0,0033% din produsele executate?
Adica, sa zicem ca e vorba de un muncior in fabrica de surubri, la 0,0033% suruburi defecte muncitorul iese cu calificativ substandard.
Cum vi se pare procentul?
Aberant, nu? Adica mult prea exigent. Daca muncitorul face 10 suruburi pe zi, 15 zile pe saptamana, 10 luni pe an, 20 de ani rezulta ca in 20 de ani face 30.000 de suruburi.
Adica iese substandard daca greseste 1 surub din 30000
Hai frate, adica in 20 de ani omul sa nu greseasca mai mult de 1 surub?
Dar daca acel muncitor e medic si surubul sunt eu?
Cand procentul de eroare capata chip si, mai mult de atat, cand acel chip e al meu mi se pare exagerat de mult ca acel medic sa poata gresi chiar si 0,0033% din munca sa.
Dupa 20 de ani de cariera, medicul se uita in oglinda si impacat isi zice: ce treaba buna am facut. Ce procent bun de erori am!
Dar in clipa in care eu am devenit surubul lui gresit...eu in ce oglinda ma mai uit?
procentul de eroare acceptat este de maxim 0,0033% din produsele executate?
Adica, sa zicem ca e vorba de un muncior in fabrica de surubri, la 0,0033% suruburi defecte muncitorul iese cu calificativ substandard.
Cum vi se pare procentul?
Aberant, nu? Adica mult prea exigent. Daca muncitorul face 10 suruburi pe zi, 15 zile pe saptamana, 10 luni pe an, 20 de ani rezulta ca in 20 de ani face 30.000 de suruburi.
Adica iese substandard daca greseste 1 surub din 30000
Hai frate, adica in 20 de ani omul sa nu greseasca mai mult de 1 surub?
Dar daca acel muncitor e medic si surubul sunt eu?
Cand procentul de eroare capata chip si, mai mult de atat, cand acel chip e al meu mi se pare exagerat de mult ca acel medic sa poata gresi chiar si 0,0033% din munca sa.
Dupa 20 de ani de cariera, medicul se uita in oglinda si impacat isi zice: ce treaba buna am facut. Ce procent bun de erori am!
Dar in clipa in care eu am devenit surubul lui gresit...eu in ce oglinda ma mai uit?
luni, 27 aprilie 2009
Ce ne opreste?
Ce ne opreste sa punem capat unei situatii care nu ne place?
Ce ne opreste sa ne indeplinim cel mai arzator vis?
Citeam acum o saptamana in avion un interviu cu Dumitru Prunariu.
Oare cati dintre noi ne-am dorit la un moment dat in viata sa zburam deaspura Pamantului?
Mai putine kg, un serviciu mai bun, o noua relatie, un nou iubit, o casa mai mare, o masina mai noua, un oras mai curat, niste tenisi mai misto, o pereche de cercei scumpi, abdomen cu patratele...
Ce ne opreste?
Ce ne opreste sa ne indeplinim cel mai arzator vis?
Citeam acum o saptamana in avion un interviu cu Dumitru Prunariu.
Oare cati dintre noi ne-am dorit la un moment dat in viata sa zburam deaspura Pamantului?
Mai putine kg, un serviciu mai bun, o noua relatie, un nou iubit, o casa mai mare, o masina mai noua, un oras mai curat, niste tenisi mai misto, o pereche de cercei scumpi, abdomen cu patratele...
Ce ne opreste?
duminică, 26 aprilie 2009
De ce ploua in weekend?
Eu cred ca e cineva acolo sus la butoane care sufera de cinism. In timpul saptamanii soare, cald, filme bune, muzica buna.
In weekend ploua si la tv nu e nimic. NU inteleg.
In timpul saptamanii toata lumea are o oferta legata de mancare: fie ti se ofera ceva de mancat pe neasteptate, fie cineva iti face o propunere de iesit la masa.
In weekend ... se lasa cu post negru.
Pofta buna pe ploaie de weekend!
In weekend ploua si la tv nu e nimic. NU inteleg.
In timpul saptamanii toata lumea are o oferta legata de mancare: fie ti se ofera ceva de mancat pe neasteptate, fie cineva iti face o propunere de iesit la masa.
In weekend ... se lasa cu post negru.
Pofta buna pe ploaie de weekend!
Lucruri pe care credem ca le stim
Ce este educatia sociala? Ce este educatia civica? Care sunt drepturile, dar si responsabilitatile unui cetatean intr-o structura sociala?
Care sunt cunostintele pe care orice membru al unei comunitati trebuie sa le cunoasca si sa le respecte pentru a putea fi considerat integrat?
Cine este responsabil sa ne invete cum trebuie sa ne comportam pe strada ziua, pe scara blocului noaptea, pe stadion, in padure, in timpul dezastrelor (naturale sau generate de evenimente neprevazute) ?
Ce este protectia mediului? Cine trebuie sa-mi explice mie ca daca arunc un termometru cu mercur la gunoi, fac un act impotriva mediului?
Ce naiba am invatat la scoala atati ani?
Ce e mai important in viata? Sa stii sa faci o integrala sau sa stii cum sa te comporti in timpul si dupa un cutremur?
Cati din colegii mei din clasa de licei mai stiu sa rezolve o integrala oare?
Am zeci de astfel de intrebari, ma abtin sa le scriu pe toate.
Concluzia este trista. In viata noastra de zi cu zi, in relatiile cu ceilalti, in actiunile noastre care ii afecteaza pe ceilalti ne comportam dupa ureche si dupa cutume invechite si neverificate de zeci, poate sute de ani.
Ce a determinat post-ul meu? Cutremurul de aseara. Am realizat poate mai mult ca oricand ca habar nu avem ce trebuie sa facem in situatii de criza si asta din 2 cauze clare:
• interesul personal scazut pentru autoeducatie
• lipsa de responsabilitate a structurilor formale pentru a ne educa
Care sunt cunostintele pe care orice membru al unei comunitati trebuie sa le cunoasca si sa le respecte pentru a putea fi considerat integrat?
Cine este responsabil sa ne invete cum trebuie sa ne comportam pe strada ziua, pe scara blocului noaptea, pe stadion, in padure, in timpul dezastrelor (naturale sau generate de evenimente neprevazute) ?
Ce este protectia mediului? Cine trebuie sa-mi explice mie ca daca arunc un termometru cu mercur la gunoi, fac un act impotriva mediului?
Ce naiba am invatat la scoala atati ani?
Ce e mai important in viata? Sa stii sa faci o integrala sau sa stii cum sa te comporti in timpul si dupa un cutremur?
Cati din colegii mei din clasa de licei mai stiu sa rezolve o integrala oare?
Am zeci de astfel de intrebari, ma abtin sa le scriu pe toate.
Concluzia este trista. In viata noastra de zi cu zi, in relatiile cu ceilalti, in actiunile noastre care ii afecteaza pe ceilalti ne comportam dupa ureche si dupa cutume invechite si neverificate de zeci, poate sute de ani.
Ce a determinat post-ul meu? Cutremurul de aseara. Am realizat poate mai mult ca oricand ca habar nu avem ce trebuie sa facem in situatii de criza si asta din 2 cauze clare:
• interesul personal scazut pentru autoeducatie
• lipsa de responsabilitate a structurilor formale pentru a ne educa
marți, 24 martie 2009
Ma mut in China
Ma atrage China de cand eram copil si am vazut primele filme straine la cinema Favorit. Acum cand m-am facut mai mare m-am apucat sa citesc si carti imi ma atrage si mai mult.
Iar in seara asta cand ultima mea reduta a fost cucerita de caini, m-am decis sa ma mut in China.
Vreau sa traiesc intr-o tara unde cainii se mananca si nu umbla covrigii cu cainii agatati de ei pe strazi.
Am fost sa alerg in parcul Moghioros si ...la a2a tura au aparut. Rai, ciudati si inexplicabil de nervosi: cainii.
Era ultima mea reduta, era ultimul meu loc descoperit unde ma puteam simti in siguranta si puteam alerga fara teama.
Daca un chinez flamand ar citi posturile mele despre caini, cred ca m-ar suna.
Chinezilor, va dau eu niste orez garnitura, va implor scapati-ma. La voi nu e criza?
Iar in seara asta cand ultima mea reduta a fost cucerita de caini, m-am decis sa ma mut in China.
Vreau sa traiesc intr-o tara unde cainii se mananca si nu umbla covrigii cu cainii agatati de ei pe strazi.
Am fost sa alerg in parcul Moghioros si ...la a2a tura au aparut. Rai, ciudati si inexplicabil de nervosi: cainii.
Era ultima mea reduta, era ultimul meu loc descoperit unde ma puteam simti in siguranta si puteam alerga fara teama.
Daca un chinez flamand ar citi posturile mele despre caini, cred ca m-ar suna.
Chinezilor, va dau eu niste orez garnitura, va implor scapati-ma. La voi nu e criza?
schimbari in criza
asa cu liniute rapid, ce schimbari s-au produs in viata mea de cand cu criza
- am redescoperit bucuria de a gati
- am stat mai mult in casa si ca sa nu ma plictisesc am facut curatenie
- am piratat in continuare filme, insa diferenta este ca nu m-am mai dus de peste 1 luna la Mall
- am inceput sa alerg in parc pentru ca e gratis, fata de sala
- am redescoperit ca nu e asa de complicat sa te vopseti singura, tot succesul consta in a te vopsi rapid in timp ce tai telina si morcovii pentru ciorba
- imi platesc ratele la imp, pentru ca ma suna bancile, asiguratorii si trag de mine sa platesc
- merg mai mult cu masina pentru ca e un pic mai liber prin oras si pentru ca imi iau mancare (gatita de mine) la mine si pentru ca imi tin tenesii si hanoracul cu care alerg seara in masina (ok si pentru ca sa nu mai dau bani pe bilete RATB)
- vorbesc mai putin la mobil si ma vad mai mult cu oamenii dragi din viata mea (e oarecum un proiect, nu chiar am aplicat)
- ma uit pe preturi in supermarket lucru pe care nu l-am mai facut de ani de zile. Stiu cat costa 1l de ulei, 1kg de zahar; inca nu stiu cat costa cafeaua pe care o beau de vreo 3 ani, dar oricum nu cred ca ma intereseaza si nu vad legatura cu criza
cam atat am identificat
- am redescoperit bucuria de a gati
- am stat mai mult in casa si ca sa nu ma plictisesc am facut curatenie
- am piratat in continuare filme, insa diferenta este ca nu m-am mai dus de peste 1 luna la Mall
- am inceput sa alerg in parc pentru ca e gratis, fata de sala
- am redescoperit ca nu e asa de complicat sa te vopseti singura, tot succesul consta in a te vopsi rapid in timp ce tai telina si morcovii pentru ciorba
- imi platesc ratele la imp, pentru ca ma suna bancile, asiguratorii si trag de mine sa platesc
- merg mai mult cu masina pentru ca e un pic mai liber prin oras si pentru ca imi iau mancare (gatita de mine) la mine si pentru ca imi tin tenesii si hanoracul cu care alerg seara in masina (ok si pentru ca sa nu mai dau bani pe bilete RATB)
- vorbesc mai putin la mobil si ma vad mai mult cu oamenii dragi din viata mea (e oarecum un proiect, nu chiar am aplicat)
- ma uit pe preturi in supermarket lucru pe care nu l-am mai facut de ani de zile. Stiu cat costa 1l de ulei, 1kg de zahar; inca nu stiu cat costa cafeaua pe care o beau de vreo 3 ani, dar oricum nu cred ca ma intereseaza si nu vad legatura cu criza
cam atat am identificat
miercuri, 4 martie 2009
Venituri - Cheltuieli = Primavara
Mi-am facut excelul de care imi era groaza. Venituri lunare minus cheltuieli lunare.
Am impartit contabiliceste cheltuielile in fixe (adica la care nu am cum sa renunt) si variabile (la care se mai poate strange cureaua).
Diferenta a iesit -110 lei pe luna.
Nu am pus in excel: zile de nastere, nunti, botezuri, calatorii, cumparaturi de tzoale.
Si totusi sunt pe minus.
Deci pentru restul lunilor din 2009 un sincer La Multi Ani prietenilor mei!
Si mai mult discernamant cu casatoriile si copii.
Apropo: daca va cer bani imprumut, sa luati in calcul ca nu am din ce sa-i dau inapoi!
Vine vine priiiimavara....
Am impartit contabiliceste cheltuielile in fixe (adica la care nu am cum sa renunt) si variabile (la care se mai poate strange cureaua).
Diferenta a iesit -110 lei pe luna.
Nu am pus in excel: zile de nastere, nunti, botezuri, calatorii, cumparaturi de tzoale.
Si totusi sunt pe minus.
Deci pentru restul lunilor din 2009 un sincer La Multi Ani prietenilor mei!
Si mai mult discernamant cu casatoriile si copii.
Apropo: daca va cer bani imprumut, sa luati in calcul ca nu am din ce sa-i dau inapoi!
Vine vine priiiimavara....
sâmbătă, 28 februarie 2009
3 weeks in a suitcase
Daca pleci pe o insula pustie ce lucruri ti-ai lua cu tine?
Daca ar trebui sa alegi 3 lucruri fara de care nu poti trai care ar fi acelea?
Daca ai avea 1 milion de euro ce ti-ai cumpara prima data?
etc
Toate astea si multe altele sunt intrebari pe care toti le-am auzit sa pe care chiar ni le-am autoadresat la un moment in viata.
The life in a suitcase e la fel un cliseu super utilizat si cunoscut.
Insa eu chiar am trait 3 saptamani doar cu lucrurile personale care imi incapeau intr-o valiza.
Nu am sot si nici copil, sunt un fel de tiganca migratoare. Am niste capabilitati profesionale si un suflet plin de sentimente contradictorii. Pentru astea nu am nevoie de valiza.
Mai am niste obiecte care imi fac viata mai frumoasa sau mai usoara (haine, acesorii, placa de par, masina, laptopul). Pentru acest fel de obiecte am nevoie de valiza.
Prima delegatie, primul bagaj: m-am trezit cu multe lucruri lipsa si cu altele inutile.
A2a delegatie, al doilea bagaj: am observat o optimizarea a spatiului din valiza si am avut mai multe lucruri utilie la mine.
A3a delegatie, al treiela bagaj: foarte mic, usor, aproape perfect.
Am facut un exercitiu de imaginatie: mi-am dat seama ca valiza mea se poate reduce pana la minimul de portofel (acte si bani) si telefonul mobil. (am pastrat portofelul si telefonul din comoditate).
3 weeks fit in a suitcase so I suppose my whole life could fit in a suitcase, cause the rest is inside of me.
Daca ar trebui sa alegi 3 lucruri fara de care nu poti trai care ar fi acelea?
Daca ai avea 1 milion de euro ce ti-ai cumpara prima data?
etc
Toate astea si multe altele sunt intrebari pe care toti le-am auzit sa pe care chiar ni le-am autoadresat la un moment in viata.
The life in a suitcase e la fel un cliseu super utilizat si cunoscut.
Insa eu chiar am trait 3 saptamani doar cu lucrurile personale care imi incapeau intr-o valiza.
Nu am sot si nici copil, sunt un fel de tiganca migratoare. Am niste capabilitati profesionale si un suflet plin de sentimente contradictorii. Pentru astea nu am nevoie de valiza.
Mai am niste obiecte care imi fac viata mai frumoasa sau mai usoara (haine, acesorii, placa de par, masina, laptopul). Pentru acest fel de obiecte am nevoie de valiza.
Prima delegatie, primul bagaj: m-am trezit cu multe lucruri lipsa si cu altele inutile.
A2a delegatie, al doilea bagaj: am observat o optimizarea a spatiului din valiza si am avut mai multe lucruri utilie la mine.
A3a delegatie, al treiela bagaj: foarte mic, usor, aproape perfect.
Am facut un exercitiu de imaginatie: mi-am dat seama ca valiza mea se poate reduce pana la minimul de portofel (acte si bani) si telefonul mobil. (am pastrat portofelul si telefonul din comoditate).
3 weeks fit in a suitcase so I suppose my whole life could fit in a suitcase, cause the rest is inside of me.
joi, 19 februarie 2009
S-a depasit criza
Parerea mea este ca societatea romaneasca a iesit din criza.
Pe cuvant!
Dupa vreo saptamana de lipsa de TV, dau si eu drumul si pentru ca nu eram acasa sa dau direct pe 9, am nimerit pe OOOTV.
Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca societatea romaneasca este mult mai ok decat credeam eu.
2 distinse voci din lumea mondena (purtatoare a numelor aproximative Magda Pumac si Michita) pledau pentru alungarea la marginea societatii a unui alte distinse doamne al carui nume nu am avut placerea sa-l aud, insa o doamna cu educatie, profesoara daca nu ma insel si actrita la 63 de ani.
Deci, ca sa fiu mai exacta, la postul mai sus mentionat se purta o discutie foarte serioasa in care Michita si Pumac contestau activitatea de actrita porno a distinsei profesoare si aparitiile acesteia la TV, pe motiv ca au un efect negativ asupra tineretului din Romania.
Da, domne, e ok. Suntem pe calea cea buna. Etapa decadentei morale a luat sfarsit. Ce dracu, au zis chiar si Michita si Pumac, aceste 2 stalpe de rezistenta ale moralitatii si eticii romanesti.
Pe cuvant!
Dupa vreo saptamana de lipsa de TV, dau si eu drumul si pentru ca nu eram acasa sa dau direct pe 9, am nimerit pe OOOTV.
Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca societatea romaneasca este mult mai ok decat credeam eu.
2 distinse voci din lumea mondena (purtatoare a numelor aproximative Magda Pumac si Michita) pledau pentru alungarea la marginea societatii a unui alte distinse doamne al carui nume nu am avut placerea sa-l aud, insa o doamna cu educatie, profesoara daca nu ma insel si actrita la 63 de ani.
Deci, ca sa fiu mai exacta, la postul mai sus mentionat se purta o discutie foarte serioasa in care Michita si Pumac contestau activitatea de actrita porno a distinsei profesoare si aparitiile acesteia la TV, pe motiv ca au un efect negativ asupra tineretului din Romania.
Da, domne, e ok. Suntem pe calea cea buna. Etapa decadentei morale a luat sfarsit. Ce dracu, au zis chiar si Michita si Pumac, aceste 2 stalpe de rezistenta ale moralitatii si eticii romanesti.
sâmbătă, 14 februarie 2009
Somnul relaxarii naste monstri
A venit criza peste noi. E rau. Va fi si mai rau. Sa ne agitam. Sa fim mai buni, sa ne autodepasim, sa ne ignoram limitele. Sa traim in haos pentru ca este criza si nu avem timp sa mai facem ordine. Sa acceptam orice compromis, pentru ca e criza.
Sa nu mai consideram ca 5 minute intr-o zi de februarie pentru a privi un apus de soare printre dealuri are vreo valoare. Sa ne intrebam disperati cu cat ni se reduce rata la casco daca privim 2 minute pe geam cum ploua?
Ce rost are sa vorbim cu prietenii la telefon? Si ei sunt in criza, deci stim ce o sa ne zica. Cum sa ne facem analize, daca nu avem timp? Si ce sa aflam? Ca suntem bolnavi? Pai si ce, avem timp sa ne tratam? Suntem in criza.
Pare un film de Hollywood cu Will Smith. Pare ca toti ne zguduim si ne agitam, dar cumva asteptam in subconstient sa vina Will Smith si sa restabileasca echilibrul planetei.
Hmmm somnul relaxarii naste monstri. Monstrii crizei noi i-am nascut. Prin deformarea perceptiilor despre viata.
Sanatatea, timpul liber, prietenii, familia, caminul, natura sunt lisite de orice valoare.
Incet si temeinic, le-am inlocuit cu boala, pastilele, stresul, cariera, colegii, biroul, ratele si bunurile.
Sa nu mai consideram ca 5 minute intr-o zi de februarie pentru a privi un apus de soare printre dealuri are vreo valoare. Sa ne intrebam disperati cu cat ni se reduce rata la casco daca privim 2 minute pe geam cum ploua?
Ce rost are sa vorbim cu prietenii la telefon? Si ei sunt in criza, deci stim ce o sa ne zica. Cum sa ne facem analize, daca nu avem timp? Si ce sa aflam? Ca suntem bolnavi? Pai si ce, avem timp sa ne tratam? Suntem in criza.
Pare un film de Hollywood cu Will Smith. Pare ca toti ne zguduim si ne agitam, dar cumva asteptam in subconstient sa vina Will Smith si sa restabileasca echilibrul planetei.
Hmmm somnul relaxarii naste monstri. Monstrii crizei noi i-am nascut. Prin deformarea perceptiilor despre viata.
Sanatatea, timpul liber, prietenii, familia, caminul, natura sunt lisite de orice valoare.
Incet si temeinic, le-am inlocuit cu boala, pastilele, stresul, cariera, colegii, biroul, ratele si bunurile.
Joaca de-a teamwork sau ce se intelege prin team player
Ne place tare mult sa luam concepte care ni se par ca suna bine si sa le bagatelizam, ba mai mult sa le utilizam pana la epuizare si pana la ridicol.
Copil fiind am invatat de la primii mei antrenori ce inseamna a teamwork. Atunci am invatat ce inseamna sa fi un team player, desi habar nu aveam cum ma va urmari acest concept in anii ce urmau sa vina. A fost al naibii de greu sa accept ca daca o coechipiera era pe o pozitie mai buna pe semicerc era mai bine sa-i dau o pasa si sa-i cedez intr-un fel laurii unui gol.
Peste ani...au venit americanii cu firmele de training si marile corporatii s-au imbibat cu notiuni una mai pompoasa decat alta. Vreo cativa ani chiar am umblat cu un abtibild lipit de legitimatia de acces in fima la care lucram pe care scria I am a team player!
Conceptul de teamwork inglobeaza niste valori absolut minunate, dar ce pacat ca unii patroni sau manageri dupa ce au venit de la cursuri au inteles ca trebuie sa construiasa echipe care sa functioneze ca in manual. Partea cu individualismul s-a uitat. Probail s-a predat inainte de pauza de cafea.
Azi conceputul de team player inseamna mai peste tot sacrificarea interesului individual si a personalitatii individului in detrimentul unui interes al unor membrii din "echipa" care au putere de decizie mai mare. Libertatea de alegere si democratia micilor decizii au murit odata cu intelegerea gresita a ceea ce inseamna teamwork.
Iata cum scutirile la orele de sport din scoala generla si liceu isi arata coltii azi!
Copil fiind am invatat de la primii mei antrenori ce inseamna a teamwork. Atunci am invatat ce inseamna sa fi un team player, desi habar nu aveam cum ma va urmari acest concept in anii ce urmau sa vina. A fost al naibii de greu sa accept ca daca o coechipiera era pe o pozitie mai buna pe semicerc era mai bine sa-i dau o pasa si sa-i cedez intr-un fel laurii unui gol.
Peste ani...au venit americanii cu firmele de training si marile corporatii s-au imbibat cu notiuni una mai pompoasa decat alta. Vreo cativa ani chiar am umblat cu un abtibild lipit de legitimatia de acces in fima la care lucram pe care scria I am a team player!
Conceptul de teamwork inglobeaza niste valori absolut minunate, dar ce pacat ca unii patroni sau manageri dupa ce au venit de la cursuri au inteles ca trebuie sa construiasa echipe care sa functioneze ca in manual. Partea cu individualismul s-a uitat. Probail s-a predat inainte de pauza de cafea.
Azi conceputul de team player inseamna mai peste tot sacrificarea interesului individual si a personalitatii individului in detrimentul unui interes al unor membrii din "echipa" care au putere de decizie mai mare. Libertatea de alegere si democratia micilor decizii au murit odata cu intelegerea gresita a ceea ce inseamna teamwork.
Iata cum scutirile la orele de sport din scoala generla si liceu isi arata coltii azi!
sâmbătă, 7 februarie 2009
Fitness cu baieti sau cu fetele?
Azi dimineata la o sala de cartier.
In camera oarecum dedicata fetelor (dar nu exclusiv) era prea mare aglomeratia. M-am dus la cea oarecum a baietilor.
M-am urcat pe un aparat si am inceput sa numar constiincios 1 2 3 4...
Niste baieti (mai maricei, asa cam de varsta mea) vorbeau de regim alimentar: peste fript, mancaruri fara grasimi, salate...Plictisitor. 21 22 23 ...
La un moment dat, din discutia despre muschi si grasimi se naste o gluma. Un tip inalt, solid cu voce rasunatoare spune un banc.
"Ba, stiti de ce femeilor le plac barbatii cu burta? (pauza). Pentru ca le feresc de insolatie!"
Oaleo ce rasete, ce vacarm, ce distractie.
De pe aparatul pe care eram cocotata ma uit roate prin sala. Eram singura femeie.
Ii caut privirea tipului cu bancul, care si el la randul lui cauta privirile aprobatoare ale celorlatii tipi din sala.
Ma repereaza. Ma uit la el cu acea privire de leoaica, mama dojenitoare, fetita tulburata si prietena dezgustata.
A lesinat! Si-a cerut mii de scuze. A zis ca nu si-a dat seama ca sunt si femei in sala. M-a certat ca nu l-am oprit la timp! De parca eu stiam de ce le plac femeilor barbatii cu burta!
Toti ceilalti radeau de el. El nu mai prididea cu scuzele. Eu radeam cot la cot cu toti ceilalti. Si numaram.
Plec in sala de fete. 2 fete discutau ce au gatit si respectiv mancat aseara: salata boeuf, peste prajit, mamaliga si nu mai stiu ce. Am auzit cateva retete neinteresante. A fost pomenit chiar si brocoliul. Dar cu brnza rasa deasupra, ca altfel e gretos cica.
Concluziile sunt:
-femeile gatesc cu grasimi
-barbatii carora nu le gatesc femeile mananca mai sanatos
-malaiul de la Titan are nisip in el
-barbatii sunt porci, dar prefera sa fie doar cand sunt intre ei
In camera oarecum dedicata fetelor (dar nu exclusiv) era prea mare aglomeratia. M-am dus la cea oarecum a baietilor.
M-am urcat pe un aparat si am inceput sa numar constiincios 1 2 3 4...
Niste baieti (mai maricei, asa cam de varsta mea) vorbeau de regim alimentar: peste fript, mancaruri fara grasimi, salate...Plictisitor. 21 22 23 ...
La un moment dat, din discutia despre muschi si grasimi se naste o gluma. Un tip inalt, solid cu voce rasunatoare spune un banc.
"Ba, stiti de ce femeilor le plac barbatii cu burta? (pauza). Pentru ca le feresc de insolatie!"
Oaleo ce rasete, ce vacarm, ce distractie.
De pe aparatul pe care eram cocotata ma uit roate prin sala. Eram singura femeie.
Ii caut privirea tipului cu bancul, care si el la randul lui cauta privirile aprobatoare ale celorlatii tipi din sala.
Ma repereaza. Ma uit la el cu acea privire de leoaica, mama dojenitoare, fetita tulburata si prietena dezgustata.
A lesinat! Si-a cerut mii de scuze. A zis ca nu si-a dat seama ca sunt si femei in sala. M-a certat ca nu l-am oprit la timp! De parca eu stiam de ce le plac femeilor barbatii cu burta!
Toti ceilalti radeau de el. El nu mai prididea cu scuzele. Eu radeam cot la cot cu toti ceilalti. Si numaram.
Plec in sala de fete. 2 fete discutau ce au gatit si respectiv mancat aseara: salata boeuf, peste prajit, mamaliga si nu mai stiu ce. Am auzit cateva retete neinteresante. A fost pomenit chiar si brocoliul. Dar cu brnza rasa deasupra, ca altfel e gretos cica.
Concluziile sunt:
-femeile gatesc cu grasimi
-barbatii carora nu le gatesc femeile mananca mai sanatos
-malaiul de la Titan are nisip in el
-barbatii sunt porci, dar prefera sa fie doar cand sunt intre ei
Converse - Intoarcerea
Am primit rezultatele analizelor: Conversii sunt defecti! Prin urmare ii voi schimba.
Ma voi intoarce la magzin si voi fi clientul nesuferit. Voi proba tot ce o sa vreau. O sa ma dezmat cu toate modelele. Daca vanzatorul ma va grabi sa cumpar sau ma va asigura ca se lasa dupa cateva purtari, ii voi spune: draga, picioarele mele sunt prea sensibile ca sa indure chinul unor incaltari prea rigide. Converse mi-a emis si certificat de sensibila!
In fine, am sentimentul ca am invins. In Romania am returnat niste incaltari purtate pe motiv ca nu ma simteam bine in ele.
Felicitari mie pentru perseverenta!
Felicitari Customer Service Converse pentru profesioalism.
(imi pare rau ca nu am apucat sa le fac poza)
Ma voi intoarce la magzin si voi fi clientul nesuferit. Voi proba tot ce o sa vreau. O sa ma dezmat cu toate modelele. Daca vanzatorul ma va grabi sa cumpar sau ma va asigura ca se lasa dupa cateva purtari, ii voi spune: draga, picioarele mele sunt prea sensibile ca sa indure chinul unor incaltari prea rigide. Converse mi-a emis si certificat de sensibila!
In fine, am sentimentul ca am invins. In Romania am returnat niste incaltari purtate pe motiv ca nu ma simteam bine in ele.
Felicitari mie pentru perseverenta!
Felicitari Customer Service Converse pentru profesioalism.
(imi pare rau ca nu am apucat sa le fac poza)
joi, 5 februarie 2009
Converse - Povestea continua
Nu m-am lasat. Am scris la Customer Service in Romania si afara. Am scris cu lacrimi despre Converse. Am primit raspuns.
M-au sunat. Am discutat la telefon foarte profi despre care deget mai exact a fost afectat, cam pe unde simt ca ma roade pantoful, ce fel de cusaturi are, codul de pe limba.
Am decis telefonic ca panntofii nu au un defect de fabricatie efectiv, ci doar ca pielea din care sunt facuti e proasta. I-am dus la constatare.
Am facut PV de predare-primire si i-am trimis la service.
Acum cand scriu tenesi mei cred ca sunt pe masa unui specialist (sper ca le-a facut anestezie) care ii verifica.
Stau cu inima stransa: daca imi zic ca sunt ok, raman cu ei pe cap, dar cu satisfactia ca eu sunt mai sensibila decat standardele Converse.
Daca imi zic ca nu sunt ok, va trebui sa renunt la acest model si sa-mi iau altul, deci ceva se va rupe in sufletul meu.
Voi reveni cu continuarea.
M-au sunat. Am discutat la telefon foarte profi despre care deget mai exact a fost afectat, cam pe unde simt ca ma roade pantoful, ce fel de cusaturi are, codul de pe limba.
Am decis telefonic ca panntofii nu au un defect de fabricatie efectiv, ci doar ca pielea din care sunt facuti e proasta. I-am dus la constatare.
Am facut PV de predare-primire si i-am trimis la service.
Acum cand scriu tenesi mei cred ca sunt pe masa unui specialist (sper ca le-a facut anestezie) care ii verifica.
Stau cu inima stransa: daca imi zic ca sunt ok, raman cu ei pe cap, dar cu satisfactia ca eu sunt mai sensibila decat standardele Converse.
Daca imi zic ca nu sunt ok, va trebui sa renunt la acest model si sa-mi iau altul, deci ceva se va rupe in sufletul meu.
Voi reveni cu continuarea.
duminică, 1 februarie 2009
Converse - Dragoste cu sila
Cine ma stie, stie ca am la suflet brandul Converse.
Si stie cat de mult am promovat acest brand.
In ultima vreme insa ma tot gandeam ca ar trebui sa depasesc etapa Converse (pentru ca nu ma mai reprezinta atat de bine incaltamintea sport)
Am incercat sa-mi rup intr-un fel de la suflet incaltamintea Converse si sa ma orientez spre alt gen de incaltaminte. Aproape reusisem.
Insa...cum dragostea dintai se uita greu, am cazut in pacatul revenirii. Si mi-am achizitionat o pereche de Jack Purcell (de piele) dupa care tanjeam de ceva vreme.
Ei bine si iata cum dragostea s-a transformat intr-un calvar. Nu-i pot incalta. Sunt dintr-o piele de tabla, sunt rigizi, inflexibili si foarte grei.
Am crezut ca purtandu-i o zi, se lasa. M-a lasat pe mine pielea - am numai rani.
Mergeam si simteam cum cutite imi taie piele de pe degetele de la picioare.
Dar am insistat crezand ca daca dragoste e, va fi bine.
Nu a fost. Nu-i pot incalta. I-am dat jos din picioare in mijlocul strazii si am venit acasa calcand pe ei ca pe papuci.
Acasa i-am spalat si m-am uitat la ei. Sunt atat de frumosi, cum pot fi atat de prost facuti?
Sunt cele mai proaste incaltari pe care le-am avut vreodata. Nici nu le pot numi incaltari, sunt niste instrumente de tortura.
Dragoste ce sila nu se poate!
Si stie cat de mult am promovat acest brand.
In ultima vreme insa ma tot gandeam ca ar trebui sa depasesc etapa Converse (pentru ca nu ma mai reprezinta atat de bine incaltamintea sport)
Am incercat sa-mi rup intr-un fel de la suflet incaltamintea Converse si sa ma orientez spre alt gen de incaltaminte. Aproape reusisem.
Insa...cum dragostea dintai se uita greu, am cazut in pacatul revenirii. Si mi-am achizitionat o pereche de Jack Purcell (de piele) dupa care tanjeam de ceva vreme.
Ei bine si iata cum dragostea s-a transformat intr-un calvar. Nu-i pot incalta. Sunt dintr-o piele de tabla, sunt rigizi, inflexibili si foarte grei.
Am crezut ca purtandu-i o zi, se lasa. M-a lasat pe mine pielea - am numai rani.
Mergeam si simteam cum cutite imi taie piele de pe degetele de la picioare.
Dar am insistat crezand ca daca dragoste e, va fi bine.
Nu a fost. Nu-i pot incalta. I-am dat jos din picioare in mijlocul strazii si am venit acasa calcand pe ei ca pe papuci.
Acasa i-am spalat si m-am uitat la ei. Sunt atat de frumosi, cum pot fi atat de prost facuti?
Sunt cele mai proaste incaltari pe care le-am avut vreodata. Nici nu le pot numi incaltari, sunt niste instrumente de tortura.
Dragoste ce sila nu se poate!
Slumdog Millionaire - Cronica personala
Am vazut Slumdog Millionaire! Un film care m-a purtat de la sila (era sa vars), la ras tinandu-ma de burta si la lacrimi. Mda, ce sa-i fac, m-am comportat ca o casnica la filme indiene!
Un film de o calitate deosebita, chiar daca cu final previzibil (pe care insa scenaristul nu s-a agitat sa-l ascunda - pentru ca forta filmului nu vine din final).
Filmul imbina 2 filosofii opuse de viata: destinul sau asa e scris (latura pasiva a vietii) si nervul de a obtine ceea ce-ti doresti (latuta activa a vietii) chiar cu riscul de a te baga in cacat.
Desi unele imagini sunt cliseice si mesajele sunt evidente, mi-a placut acest film pentru cat de normal si natural este.
Mi-au placut actorii, mai ales copii si imaginile de tip poze. M-a facut sa ma imaginez turist in India si m-am rusinat gandindu-ma ca as fi in stare sa pozez saracia aceea colorata, doar ca sa ma infatuez ca am facut o poza misto!
Foarte tare filmul.
Un film de o calitate deosebita, chiar daca cu final previzibil (pe care insa scenaristul nu s-a agitat sa-l ascunda - pentru ca forta filmului nu vine din final).
Filmul imbina 2 filosofii opuse de viata: destinul sau asa e scris (latura pasiva a vietii) si nervul de a obtine ceea ce-ti doresti (latuta activa a vietii) chiar cu riscul de a te baga in cacat.
Desi unele imagini sunt cliseice si mesajele sunt evidente, mi-a placut acest film pentru cat de normal si natural este.
Mi-au placut actorii, mai ales copii si imaginile de tip poze. M-a facut sa ma imaginez turist in India si m-am rusinat gandindu-ma ca as fi in stare sa pozez saracia aceea colorata, doar ca sa ma infatuez ca am facut o poza misto!
Foarte tare filmul.
luni, 26 ianuarie 2009
Criza si reorientarea profesionala
Imi scrie un prieten
"E belita rau in cazul meu. Cica trebe sa imi schimb atitundinea si sa fiu optimist
nu se stie daca mai fac pureci pe aici 2 sau 3 luni :):)
E piatza nasoala , e greu, suntem scumpi ca e marca PREMIUM, concurenta ne calca in picioare :):)
Pana mea, nu stiu ce sa va intampla si unde oi ajunge :):)
Ma duc sa imi cumpar 2 iepuri si ma apuc sa intemeiz ferma aia de iepuri :):) le dau drumul prin padure mai mananca si vulpile, dar tot imi mai raman si mie 2 sau 3 iepurasi :):)"
Ii raspund: "Off ce-mi place de tine, ca te descurci, vezi oportunitatile in perioada crizei. Te iubesc"
Imi raspunde:
"Si asa sarac cum o sa ajung? O sa vii tu de la bucuresti cu pantof cu toc, geanta armani si fustitza versache in mijlocul campului sa ma vezi cum alerg dupe epuri?"
Ma intreb acum: as putea iubi un barbat care alearga dupa mai multi iepuri?
"E belita rau in cazul meu. Cica trebe sa imi schimb atitundinea si sa fiu optimist
nu se stie daca mai fac pureci pe aici 2 sau 3 luni :):)
E piatza nasoala , e greu, suntem scumpi ca e marca PREMIUM, concurenta ne calca in picioare :):)
Pana mea, nu stiu ce sa va intampla si unde oi ajunge :):)
Ma duc sa imi cumpar 2 iepuri si ma apuc sa intemeiz ferma aia de iepuri :):) le dau drumul prin padure mai mananca si vulpile, dar tot imi mai raman si mie 2 sau 3 iepurasi :):)"
Ii raspund: "Off ce-mi place de tine, ca te descurci, vezi oportunitatile in perioada crizei. Te iubesc"
Imi raspunde:
"Si asa sarac cum o sa ajung? O sa vii tu de la bucuresti cu pantof cu toc, geanta armani si fustitza versache in mijlocul campului sa ma vezi cum alerg dupe epuri?"
Ma intreb acum: as putea iubi un barbat care alearga dupa mai multi iepuri?
miercuri, 14 ianuarie 2009
Cata salbaticie!
Bucuresti. Drumul Taberei. 14 ianuarie 2009, aproximativ ora 19:00.
Sunt pieton. M-am reintors la societate. Pardon...la haita.
Trecere de pietoni si culoare rosu.
Pietonii care asteptau verde, erau insa gramada deja pe trecere.
Se pune verde la pietoni, insa o masina era deja foarte aproape de trecere.
O pietoanta isterica - probabil in criza - a inceput sa urle cat o tineu plamanii: e verde dobitocule, e verde f..uti mama ta, boule nu vezi ca e verde...si a continuat sa urle cat a putut de tare. Intre timp, masina se oprise.
(mentionez ca nu a existat nicio clipa vreun risc de accident, masina se deplasa foarte incet, iar vina era mai degraba a haitei de pietoni)
Ceilalti pietoni au inceput si ei ca la un sem sa urle: bai boule, luate-ar naiba, baaaaaa iti rupem masina, nenorocitule.
In cateva secunde masina omului era inconjurata de o haita in criza care urla incoerent.
Masina era clasa medie, un Opel cred, condusa de un barbat.
In masina ... un copilas!
Pe margine ...eu!
Ce am gandit eu stiu. Ce o fi gandit bietul copil?
Despre ce criza e vorba aici?
Sunt pieton. M-am reintors la societate. Pardon...la haita.
Trecere de pietoni si culoare rosu.
Pietonii care asteptau verde, erau insa gramada deja pe trecere.
Se pune verde la pietoni, insa o masina era deja foarte aproape de trecere.
O pietoanta isterica - probabil in criza - a inceput sa urle cat o tineu plamanii: e verde dobitocule, e verde f..uti mama ta, boule nu vezi ca e verde...si a continuat sa urle cat a putut de tare. Intre timp, masina se oprise.
(mentionez ca nu a existat nicio clipa vreun risc de accident, masina se deplasa foarte incet, iar vina era mai degraba a haitei de pietoni)
Ceilalti pietoni au inceput si ei ca la un sem sa urle: bai boule, luate-ar naiba, baaaaaa iti rupem masina, nenorocitule.
In cateva secunde masina omului era inconjurata de o haita in criza care urla incoerent.
Masina era clasa medie, un Opel cred, condusa de un barbat.
In masina ... un copilas!
Pe margine ...eu!
Ce am gandit eu stiu. Ce o fi gandit bietul copil?
Despre ce criza e vorba aici?
miercuri, 7 ianuarie 2009
TEAaMO
Experienta TEAaMO sau asa cum arhitectul Ludwig Mies van der Rohe a spus: God is in the details.
Imi plac lucrurile, dar mai ales imi plac lucrurile bine facute. Atentia spre detaliu ma incanta si imi da o stare de bine.
Asta seara, intamplator, am ajuns sa beau un ceai in incinta Diverta. Eram cu un amic.
Cand farfuriutele cu cesti, ceaiuri, biscuiti au sosit, am fost atat de incantata de prezentare, incat am inceput sa fac poze cu telefonul mobil.
Ceaiul se cheama TEAaMO. Pentru cine vrea detalii http://www.tea-a-mo.com/teaamo
Cafeneaua se cheama CUP&CINO si face parte dintr-un lant de cafenele nemtesti. Habar nu aveam, am aflat asta seara.
Cel mai mult m-au impresionat clepsidrele.
Cea cu nisip rosu pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 5 minute. Ceai cu Rooibos, deci de culoare spre rosu.
Cea cu nisip verde pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 2 minute. Ceai verde, deci de culoare spre verde.
Fara sa stim, am comandat asa:
Eu ceai cu denumirea: Mrs Sophie
Amicul meu ceai cu denumirea: Sir Toby
God was in the details!
Poze
Imi plac lucrurile, dar mai ales imi plac lucrurile bine facute. Atentia spre detaliu ma incanta si imi da o stare de bine.
Asta seara, intamplator, am ajuns sa beau un ceai in incinta Diverta. Eram cu un amic.
Cand farfuriutele cu cesti, ceaiuri, biscuiti au sosit, am fost atat de incantata de prezentare, incat am inceput sa fac poze cu telefonul mobil.
Ceaiul se cheama TEAaMO. Pentru cine vrea detalii http://www.tea-a-mo.com/teaamo
Cafeneaua se cheama CUP&CINO si face parte dintr-un lant de cafenele nemtesti. Habar nu aveam, am aflat asta seara.
Cel mai mult m-au impresionat clepsidrele.
Cea cu nisip rosu pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 5 minute. Ceai cu Rooibos, deci de culoare spre rosu.
Cea cu nisip verde pentru ceaiul care trebuia sa infuzeze 2 minute. Ceai verde, deci de culoare spre verde.
Fara sa stim, am comandat asa:
Eu ceai cu denumirea: Mrs Sophie
Amicul meu ceai cu denumirea: Sir Toby
God was in the details!
Poze
luni, 5 ianuarie 2009
Prima experienta de client in 2009
Azi m-am trezit la 6:15am. Am coborat la masina la 7:15.
Masina...inghetata bocna. Nu aveam razuitoare, nu aveam spray de dezghetat si stiam ca lasasem masina fara lichid de parbriz - adica scuipinol. Am stat 5 minute la -8 grade si m-am decis sa plec la benzinaria din colt ca sa-mi iau cele necesare. Am condus inghetatat, adormita si am tinut drumul din amintire.
Intru in benzinarie. Era cam 7:23. Prima dimineata dupa concediu!!! Ce dimineata?! Era cu noaptea in cap!!!
Ma indrept spre un raft care parea ca este cu ce vreau eu.
Am luat o punga de scuipinol de 5l care rezista la -40 grade si ma uitam dupa racleta si dupa spray. Ma uiam si dormeam in fata raftului.
Brusc apare o doamna. Ma intreaba vesela: doriti ceva?
Ii raspund nesimtit de sec: da, 2 zile de concediu, un pat calduros, ceva de baut, niste fond de ten si o razuitoare de parbriz si un spray de dezghetat.
Se uita la mine, zambeste, imi spune fara cuvinte ca ma intelege si se duce la raft.
Incepe: racleta la 10 lei cu manusa, la 8 lei fara, la 6 lei e cam prost plasticul, mai am la 15 lei cu maner de cauciuc, insa asta are 3 functii, mai bine o luati pe asta cu manusa ca e frig e simpatica.
Ma uit la ea cu un singur ochi si ii fac semn - cea de 15 lei. Ma aproba.
Se duce la raftul de spray-uri: la 12 lei, la 16 lei, la 19 lei.
Intreb: mai mici?
Raspunde: da, uitati la 8 lei.
Ii fac semn ca il iau.
Mi-l da jos de pe raft.
Mai doriti si altceva? In afara de concediu, ca nu am sa va dau ca si eu vreau!
Nu, multumesc.
Dementiala a fost femeia asta. Plina de energie, vesela, m-a ajutat cu adevarat, nu doar s-a facut. Mi-a dat o stare buna.
Ma duc la casa, platesc si sunt intrebata de casier: Doriti sa vina un baiat sa va ajute cu lichidul? Ma uit aproape panicata (astia vor ceva de la mine!): nu, ma descurc.
Ies afara. Deschid capota. Nu reusesc sa o fac sa stea. Din intuneric apare un nene. Stati asa domnisora ca va ajut eu. Si imi ia capota, o sprijina, imi deschide lichidul - pentru ca stia el ca se deschide greu - mi-l toarna.
M-am urcat in masina. Ma ciupeam sa imi dau seama daca visez.
Romania, ora 7:30 am, frig al naibii, 3 oameni politicosi intr-o benzinarie.
Am pus un CD cu Jazz si timp de 1h10 nici nu am vazut ca am stat in trafic.
Bravo Petrom V!
Masina...inghetata bocna. Nu aveam razuitoare, nu aveam spray de dezghetat si stiam ca lasasem masina fara lichid de parbriz - adica scuipinol. Am stat 5 minute la -8 grade si m-am decis sa plec la benzinaria din colt ca sa-mi iau cele necesare. Am condus inghetatat, adormita si am tinut drumul din amintire.
Intru in benzinarie. Era cam 7:23. Prima dimineata dupa concediu!!! Ce dimineata?! Era cu noaptea in cap!!!
Ma indrept spre un raft care parea ca este cu ce vreau eu.
Am luat o punga de scuipinol de 5l care rezista la -40 grade si ma uitam dupa racleta si dupa spray. Ma uiam si dormeam in fata raftului.
Brusc apare o doamna. Ma intreaba vesela: doriti ceva?
Ii raspund nesimtit de sec: da, 2 zile de concediu, un pat calduros, ceva de baut, niste fond de ten si o razuitoare de parbriz si un spray de dezghetat.
Se uita la mine, zambeste, imi spune fara cuvinte ca ma intelege si se duce la raft.
Incepe: racleta la 10 lei cu manusa, la 8 lei fara, la 6 lei e cam prost plasticul, mai am la 15 lei cu maner de cauciuc, insa asta are 3 functii, mai bine o luati pe asta cu manusa ca e frig e simpatica.
Ma uit la ea cu un singur ochi si ii fac semn - cea de 15 lei. Ma aproba.
Se duce la raftul de spray-uri: la 12 lei, la 16 lei, la 19 lei.
Intreb: mai mici?
Raspunde: da, uitati la 8 lei.
Ii fac semn ca il iau.
Mi-l da jos de pe raft.
Mai doriti si altceva? In afara de concediu, ca nu am sa va dau ca si eu vreau!
Nu, multumesc.
Dementiala a fost femeia asta. Plina de energie, vesela, m-a ajutat cu adevarat, nu doar s-a facut. Mi-a dat o stare buna.
Ma duc la casa, platesc si sunt intrebata de casier: Doriti sa vina un baiat sa va ajute cu lichidul? Ma uit aproape panicata (astia vor ceva de la mine!): nu, ma descurc.
Ies afara. Deschid capota. Nu reusesc sa o fac sa stea. Din intuneric apare un nene. Stati asa domnisora ca va ajut eu. Si imi ia capota, o sprijina, imi deschide lichidul - pentru ca stia el ca se deschide greu - mi-l toarna.
M-am urcat in masina. Ma ciupeam sa imi dau seama daca visez.
Romania, ora 7:30 am, frig al naibii, 3 oameni politicosi intr-o benzinarie.
Am pus un CD cu Jazz si timp de 1h10 nici nu am vazut ca am stat in trafic.
Bravo Petrom V!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)